Rock`n Roll Fierbinte, a la Stefan Banica Jr

Iata ca a venit si vremea Craciunului, si odata cu el si momentul mult asteptat de toti, Seria Concertelor Speciale de Craciun, sub marca mult indragitului Stefan Banica Jr. Ca deobicei seria a continut patru concerte si a mai fost suplimentata cu un concert, la cererea publicului, pe data de 14 Decembrie. Inca de pe data de 5 Decembrie organizatorii au declarat cele 5 concerte de Craciun ca fiind sold-out. Si nu au glumit. In seara in care am fost noi prezenti acolo, Sala Palatului era ocupata la refuz, multi dintre oameni fiind asezati pe trepte.

Stefan Banica a fost alaturi de public si a comunicat cu acesta pe toata durata recitalului. Ba chiar a venit cu o bagheta magica si a lasat "magia" sa aleaga cantecele pe care avea sa le interpreteze. Dupa cum e si numele acestei serii ce concerte, cantecele de craciun au facut deliciul intregii seri. Ca un adevarat mag, Stefan Banica indrepta bagheta spre ecranul imens din mijlocul scenei -unde erau afisate melodiile din acea seara - si ca printr-o minune urmatoarea melodie era aleasa spre a fi cantata. Daca vrei sa vezi poze de la concert apasa aici.

Prezentatorul de la "Dansez pentru tine" nu a cantat de unul singur, ci a fost acompaniat de trupa "The 50`s" alaturi de "The Rock`n`Roll Band" si de peste 30 de dansatori si dansatoare. Ca si invitat, Stefan Banica l-a avut ca oaspete pe Laurentiu Cazan, alaturi de care a cantat mai mult de trei piese. Rezultatul direct a fost faptul ca timp de doua ore cat a tinut concertul, scena a fost animata continuu si oriunde te-ai fi uitat, intotdeauna era cineva care facea cate o pirueta sau executa vreo figura dificila de dans. Si de parca nu era de ajuns, Stefan Banica Jr a tinut mortis sa anime sala si sa o motiveze sa il acompanieze. Astfel nu a mai stat nimeni pe scaun.

Scena a fost construita ca pentru a adaposti unul din renumitele vodeviluri de pe Broadway, cu trupa de instrumentisti in partea stanga, cei peste zece membri ai trupei de backing-vocals "The 50`s" in dreapta scenei, iar in mijloc o scara monumentala ce dadea spre o constructie circulara ce aducea a poarta stelara. In spatele acestei constructii circulare era ecranul imens, pe care erau afisate melodiile ce aveau sa fie cantate, sau erau expuse diferitele animatii ce ilustrau diferitele momente ale concertului. Sfefan Banica Jr a schimbat in jur de 5 costumatii, de la rocker-ul rebel cu blugi si tenisi, pana la trubadurul in frac si papion.

Succesul pe care il are acest spectacol an de an, faptul ca toate concertele sunt sold-out doar la cateva zile dupa ce biletele au fost puse la vanzare, nu sunt decat o dovada a profesionalismului de care da dovada Stefan Banica Jr de fiecare data cand urca pe scena, dar si a increderii si admiratiei pe care publicul roman o manifesta pentru acesta. Astfel, Seria Concertelor de Craciun sub egida Stefan Banica Jr. raman ingredientul principal al unor Sarbatori de Iarna fericite.

Silver Church La Extrem - Aici e plin de satanisti

Aceasta a fost prima reactie ce am avut-o, la numai cateva secunde dupa ce am intrat in Club. Silver Church nu mai era clubul ce il stiam, ci parca isi intrase cu adevarat in rol, devenind mama tuturor celor napastuiti si neintelesi. Si ce poate fi o casa mai buna pentru cei marginalizati de societate, pentru cei ce au luat-o razna, decat o biserica.

Si totusi ceva parca nu era in regula, mirosul greu de tamaie, lumina ambianta apasatoare, de culoare rosie, accentele grave ale muzicii ce rasuna din difuzoare nu aveau nimic de a face cu anuntul initial pe care il facuse clubul, in legatura cu acest eveniment.

Nu pot sa spun ca toata aceasta scena imi era total straina, cu ani in urma, cu vreo 15 mai precis, avusesem si eu un moment in care ascultam cu ardoare si eram un adept inveterat al curentului Goth, Doom, Dark Metal. Aveam si eu pe atunci colegii mei de liceu care se imbracau numai in negru si nu trecea vreo zi in care sa nu traga o fuga pana in cimitirul din apropiere, unde intrau prin cavouri si faceau tot felul de lucruri numai de ei stiute.

Pentru mine a fost o faza, un lucru ce tinea de varsta, de nevoia de a face ceva care sa iti ofere individualitate. Citeam pe Cioran, Nietzsche, Baudelaire si aveam tot felul de teorii referitoare la soarta lumii, care de care mai sumbre, alimentate si de acordurile grave ale formatiilor pe care le ascultam: Type 0`Negative, My Dying Bride, Paradise Lost, Amorphis...

Intrand in SilverChurch, dintr-o data am vazut aceeasi oameni, aceeasi neintelesi, aceeasi oameni suparati pe soarta, dar de data asta, unii dintre ei, mult mai maturi. Oameni imbracati in negru, ochi ornati excesiv de mult cu rimel negru, priviri fixe, figuri inexpresive, freze colorate, cercei agatati in nas, in sprancene, in urechi, in urechi, in limba, in buza de jos.

Un monument adus tristetii, durerii, urii de rasa... Da, a devenit un monument al urii de rasa in momentul in care in timpul concertului formatiei Triarii cei din audienta au inceput sa scandeze sloganuri de gen : Deutscland, Deustchland uber alles! salutand in binecunoscutul stil al trupelor SS, iar pe ecrane derulau imagini cu ofiteri SS ce defilau mandri. Toate acestea intr-o era in care ecoul masacrelor produse la Auschvitz, Birkenau, Dakhau inca sunt vii in memoria publicului, in care razboiul bate la usa, tocmai datorita adancirii prapastiei intre oameni, datorita fascismului.

Nu stiu, poate pentru unii aceasta este doar o fatada, un lucru care le ofera individualitate si ii scoate pentru moment din imensa viermuiala ce e astazi omenirea, o turma oricand gata spre a fi chemata la apel si manata orbeste dupa cum vor altii. Dar asta nu ii indreptateste sa batjocureasca prin incantatii, saluturi sau alte ritualuri naziste memoria celor peste aproape 3milioane de evrei deportati si ucisi in legarele de concentrare naziste. Din cate stiu eu, abordarea publica a unor asemenea insemne este interzisa de lege, nu??

Pozele de la eveniment se pot vedea aici

Si daca nu intelegeti la ce ma refer atunci cand vorbesc de ororile fascismului, cititi situl de mai jos: http://www.auschwitz.ro/

Natalie Cole in cautarea lui Dracula

Natalie Cole a sustinul aseara o Conferinta de Presa cu ocazia recitalului pe care il va sustine in aceasta seara pe scena Salii Palatului, incepand cu ora 20. Cantareata a raspuns timp de aproape o ora la intrebarile puse de ziaristi prezenti in sala.

Cantareata nu a avut nici o problema in a recunoaste ca abia asteapta sa viziteze Transilvania unde ar vrea sa vada locurile pe unde a trait Dracula. Intrebata daca este curioasa sa guste mancarea romaneasca Natalie Cole a spus ca pentru inceput se va rezuma la bucataria cu specific international, cel mai probabil preparate italienesti, dar ca nu refuza ideea de a incerca cateva dintre bucatele romanesti. Un alt lucru de care e interesata cantareata Natalie Cole sunt pantofii italienesti produsi in Romania. Nu s-a sfiit sa admita ca inafara de Dracula, nu a mai auzit de vreun alt roman, actor, fotbalist sau cantaret.

Cu zambetul sau cald si luminos pe buze, Natalie Cole a povestit despre perioadele grele din viata sa, despre pierderea tatalui sau si mai tarziu despre dieta draconica pe care a trebuit sa o respecte dupa efectuarea transplantului de rinichi in luna mai a anului acesta. In timpul acestei diete diva nu a mai putut manca fructele atat de indragite ce fac parte in mod normal din dieta ei, ca sa nu mai vorbim de fripturi sau preparate mult mai grele.

Recitalul din aceasta seara va depinde foarte mult de reactia publicului, Natalie Cole preferand sa se lase influentata de moment in privinta stilului pe care il va aborda. Pe scena ea va fi acompaniata de un cvintet. Spre deosebire de alte vedete ce ne-au calcat pragul, Natalie Cole va purta o singura rochie in seara asta, dar a promis ca va fi una foarte frumoasa

Daca vrei sa vezi poze de la eveniment, apasa aici

Rain District a iesit la rampa cu Sounds I Hide

Noapte umeda de octombrie, vineri, inceput de weekend - ma indreptam spre Fabrica unde RainDistrict avea sa isi lanseze ultimul album,Sounds I Hide. Nu stiam de ei si ma asteptam la o trupa mediocra si la un sunet asemanator. In Fabrica, la ora 22 inca se aduna lumea, iar organizatorii imparteau Coca Cola alaturi de taraba unde era improvizat un stand de vanzare a albumului. Inauntru atmosfera era deja destul de incarcata iar fumul - puteai sa il tai cu cutitul.

Eram curios si nerabdator sa ii aud cantand pe cei 4, Alex Purje (lead vocals, guitar and percussion), Stefan (guitar, keys and programming),George (bass guitar) and Alex (drums and percussion). Nu a mai durat mult si cei 4 de la RainDistrict au urcat pe scena si melodiile de pe ultimul album au inceput sa curga, intr-un ritm atat de natural, cu un tempo de-a dreptul psihedelic, in care chitarele se impleteau cu tobele si sintetizatorul gratios manuit de Dl Lebowski alcatuind un dans ce incita pana la epuizare urechile ce parca fusesera demult lipsite de orice sunet, de savoare.

Automat am uitat de ideile cu care venisem si am spus ca ceea ce auzeam era muzica pentru urechile mele si astfel pe parcursul intregului concert de lansare am stat cu ele palnie pentru a ma lasa cat mai mult patruns de ceva ce era atat de nou, atat de original si in acelasi timp, atat de placut de ascultat. Si publicul a fost intru totul de acord cu mine.

Dar baietii de la Rain District nu au fost zgarciti si astfel dupa o ora, in care au cantat toate melodiile de pe disul de debut, cei 4 au inceput sa cante in avanmpremiera melodii de pe albumul care va aparea anul viitor. Pe scurt acest recital a fost unul ce mi-a incantat auzul si va ramane in sufletul meu pentru mult timp de acum incolo, aducandu-mi aminte de prestatia live a celor de la UNKLE, ce a avut loc in 2008 la Romexpo. Un sunet fresh, experimental, intotdeauna adaptabil, frumos, pasional, eclectic si plin de nerv.

Poze de la lansarea din Fabrica poti urmari AICI

Directia 5 si-a facut ziua la Sala Palatului

Aseara a fost prilej de mare sarbatoare la Sala Palatului. Nu a fost orisice sarbatoare ci tocmai aniversarea celui de al nouasprezecelea an de cantari a trupei Directia 5. Ca orice mare aniversare membrii trupei au vrut sa aduca printre ei spiritul cald si familial si astfel concertul a luat forma unui jam session chiar in mijlocul publicului sub titulatura dePanoramic. Pe scena Salii Palatului a fost instalata in mod special o tribuna suplimentara unde 200 de oameni au putut sa fie in acelasi timp atat martor cat si actor principal, ceea ce a facut ca trupa Directia 5 sa fie si mai aproape de inimile celor ce i-au sustinut.

Concertul a inceput putin dupa ora 20 si a durat putin peste doua ore, timp in care publicul ce a umplut Sala Palatului la refuza putut asculta si fredona impreuna cu cei de la Directia 5 atat slagarele deja indragite cat si melodii de pe ultimul album: "Directia 5: Live in Studio". Asa cum spune si piesa cu care trupa si-a incheiat concertul, dupa mai bine de 45 de minute de biss: "Shine away" trupa Directia 5 a stralucit aducand lumina si zambete pe fetele spectatorilor. Pe scurt cei de la Directia 5 au fost aproape de fani pana la urma, reluand in biss chiar si melodii ce le-au cantat in timpul recitalului, cantece ca Obsesia, Cu nimeni nu te-as inlocui, Dac-ai sti, Esti Stilul meu, incheind cu memorabila Seductie. Daca vrei sa vezi trupa in actiune vizioneaza aceasta Galerie Foto:

On Assignment, Aniversare Club Control

Vineri seara, atmosfera e umeda si rece, ideal parca pentru a te retrage intr-un club unde sa iti aduci aminte de ritmurile infocate ale verii, sau daca nu, macar sa asisti la o aniversare a unui Club cu staif de pe Calea Victoriei. Clubul se numeste Control, parca special creat pentru a adaposti roadele mediului corporatist, care ne transforma pe toti in niste masini obsedate de control.

Realitatea este alta, Club Control implineste un an si se vrea a fi sarbatoare, distractie iar anuntul initial prezenta ca surpriza a serii trupa Those Dancing Days. Se pare ca vremea urata si rece a reusit sa provoace victime prin randul membrilor formatiei Those Dancing Days si astfel concertul formatiei in Club Control se anuleaza. Dupa cum mentioneaza chiar situl Clubului Control, "Linnea, solista trupei, s-a inbolnavit extrem de rau si trupa a fost nevoita sa anuleze concertul de ieri de la Viena".

Desi dezastruasa situatia la prima vedere si potential aducatoare de ghinion, organizatorii au pus-o de un concert cu trupele Blister Blue si The Mono Jacks iar amatorii de muzica live si de nitica zbantuiala pe ritmuri de rock au facut aproape neincapatoare incaperea unde are loc concertul. Cei 4 membri ai formatiei the Mono Jacks , Doru, Andrei, Florin si Dorian au tot schimbat tobarul, ba lead singerul de-a lungul serii dar asta a avut ca afect incalzirea si mai puternica a atmosferei si astfel la un moment dat nu mai era unde sa arunci un ac in fata scenei.

In restul clubului atmosfera a fost lejera, lasand loc de discutii amicale, de unduiri lascive pe muzica Djilor residenti Cliza si Nek si astfel Clubul Control a reprezentat o alternativa sanatoasa la vremea rece si ploiasa ce a cuprins Bucurestiul in seara de Vineri, distractia tinand pana tarziu in noapte. La Multi Ani, Club Control.

Mars Antiviolenta, marca Night Music.ro @ Suceava

Orasul Suceava, septembrie spre sfarsit, 2009. Strazile sunt ca la razboi, iar canalizarea se revarsa ca matele eviscerate ale unui cadavru dupa autopsie. Pe undeva se misca ceva, ca deh, e aproape campania electorala. Sa spuna oamenii, ca da, a facut si omul asta ceva. In realitate, traficul e infernal iar translocarea e ingreuiata atroce. Ambuteiaje kilometrice, masini circuland bara la bara, soferi infuriati ce isi scot pumnii la vedere. Si undeva in toata harababura asta, mai sunt unii care cred ca merita ceva de facut, ca mai exista loc de distractie si de relaxare, dar si de muzica, electro, ca asa le place lor. Si de aceea ei au decis sa se numeasca Youth Can Do It. Din prea mult spirit de aventura, dintr-o extraordinara nevoie de expresie a propriei viziuni asupra vietii.
Si uite ca daca tot sunt ei anti, de data asta au ales sa fie "Anti-Violenta!" Si uite ca dupa 3 luni de pregatire, de intalniri si de discutii,de incheieri de parteneriate si negocieri, dar si de mici rivalitati, vineri seara , la ora 18 s-a dat startul caravanei mobile din capatul cartierului Obcini, urmand a strabate intregul oras si dupa aceea sa se finalizeze in parcarea City Shopping Center Suceava.
Partenerii principali ai acestui eveniment au fost

• Club ARENA
• Conacul Domnesc
• Crai Nou
• DePeStrada.ro
• DJT Suceava
• DSK Events
• Impact FM
• Inspectoratul de Jandarmi Judetean Suceava
• Inspectoratul de Politie Judetean Suceava
• Inspectoratul Scolar Judetean Suceava
• inSUCEAVA.ro
• Monitorul de Suceava
• News Bucovina
• OrasulSUCEAVA.ro
• Shopping City Suceava
• Theme Lab
• TuSiRomania.ro

Aere de VIP prin prafuri de Izvor - Tuborg Greenfest 2009

Parcul Izvor, Sambata dupa-amiaza, festivalul berii Tuborg, verde mai mult datorita culorii generice a sticlei Tuborg, decat prin vreo tendinta declarata sau nu catre ecologie si conservarea naturii. Deci Greenfest nu e Eco. In rest, moralism cat incape atunci cand e vorba de a permite introducerea la eveniment a camerei foto, dar am trecut si peste asta, dupa doua telefoane si 5 minute mai tarziu. Mi-am pus eticheta de All venues, Backstage in piept si ne-am intors la cefele albastre care ne obligasera sa facem cale intoarsa cu 10 minute mai in urma.

Tarcul era bine amenajat, din nou acelasi sistem de neinteles al preschimbarii banilor in jetoane. Bine ca aveam la noi invitatiile VIP si asa ca am trecut repede si peste acest impediment. Dar si asa, banii, banii in forma lor initiala si naturala, ce au? Cu ce va afecteaza? Va e greu sa mai dati rest? Nu stiti cum sa faceti cafeaua 10 lei? Am fost la Peninsula, la Targu Mures, unde 4 scene acopereau in jur de 60 mii de oameni pe zi, iar peste 20 de tarabe si standuri cu alimente acceptau leii nostri neaosi, iar culmea, aveau sa dea si rest, iar preturile nu aveau nevoie sa fie umflate. Cum acolo se poate si in Bucuresti nu? Pentru ce fise? De ce nevoia de preturi maximale?

Se pare ca legea ce permite stationarea pe spatiile publice e extrem de populara si asa ca imi era destul de greu sa imi dau seama unde e adevaratul eveniment, in interiorul tarcului amenajat sau inafara lui. Desi evenimentul era gratuit, o multime de tineri au ales spatiile verzi si bancile din jurul perimetrului amenajat pentru GreenFest. Incep sa le dau dreptate, deoarece in tarc - desi era inca ora 17 - praful deja incepea sa se ridice in urma picioarelor celor ce se adunau in fata scenei unde isi faceau incalzirea cei de la AB4. Cum nu ma dau in vant dupa AB4 m-am dus la zona VIP. Unde... am fost intampinati de 2 domnisoare vaporoase si imbietoare, dar frumusetea momentului s-a terminat aici.

Servirea era facuta de trei doamne tiganci, pe care nu stiam cam cum sa le abordam, si asa ca am inceput cu sfiala niste suc. Sticla a fost scoasa din frigider, au turnat nectarul in pahare si iata ca am intrat in lumea GratisMania. Dar inca nu ne venea a crede si am mai cerut o cafea cu lapte. Lapte a venit mai tarziu, intr-o cutie de carton si ni s-a spus ca putem sa il bem si pe tot. Ei na, mai sa fie. A treia oara cand am mai cerut ceva, una dintre doamnele tiganci ne-a spus ca defapt e cu autoservire si putem lua orice ne doreste inima. Asa fiind vorba ne-am dat seama ca era adevarat si ne-am linistit. AB4 inca sareau pe scena, sau ce fac ei deobicei in concert, iar noi ne lafaiam pe canapele rosii in fundul zonei VIP. In jur, fete inabordabile, ce-si etalau cu opulenta statutul de VIP. Auzi draga, iti plac noii mei pantofi siclam de la Prada? Fete inerte si false, machiaj la limita stridentului, iar noi am inceput sa ne simtim bine abia in momentul in care am reusit sa ii ignoram complet. Am mai mancat niste fursecuri si apoi am plecat catre scena, caci incepeau Zdob si Zdup. Motiv pentru o mica plimbare inafara tarcului. Ne-am intors numai inainte de Herbaliser, care au cantat bine si asezat.

Dupa Herbaliser au urmat Guano Apes, ultima senzatie a Festivalului. Concertul a fost pe masura, iar in fata copiii nebuni au uitat de reguli si s-au dedat in nestire la pogo si la crowdsurfing.

Madonna si tiganii

A venit si Madonna in Romanica noastra mioritica si asta e semn de bine, e ca si cum ne-a pus Dumnezeu mana in cap si acum putem spera la si mai bine...poate asa se mai gandeste si U2 sa nu ne mai evite in turneele sale de promovare. Si acum ca tot a venit regina muzicii pop si a dat peste cap toata suflarea media din Romania, sa ma bag si eu in vorba si sa comentez memorabilul episod in care Madonna a gasit de cuviinta, sufletista de ea, mancao-ar mama sa o manance, sa ne bata pe obraz ca vezi nene, la noi e mai greu cu dragostea de frate, si anume fata de Rromi.

Acum, dragi tovarasi si prieteni, ca mi se umple inima de haz si de spirit de impaciuire, sa nu aruncam noi primii cu piatra. N-o fi stiut fata ce spune, la cat sta ea prin hoteluri si toata ziua e urmarita de paparrazzi si alte lighioane de astea scarboase. Acuma nu stiu eu daca sunteti voi gata sa judecati problema asta in ansamblu si daca puteti face cumva vreo legatura dintre acest mic incident cu Madonna si moartea lui Michael Jackson. Si nu ma refer aici exclusiv la moartea lui Michael Jackson, ci la viata lui, la controversele din jurul lui, la abominabila masinarie media care este pusa in miscare in jurul unui artist de talia lui. Desi sunt om de media, va rog sa bagati de seama tonul ironic pe care il folosesc cu privire la media si fac acest lucru fara vreun fel de gratuitate.

Madonna nu mai e o persoana, ea este un mit, un Idol si mitul trebuie bine construit si intretinut. Cu cat mitul e mai mare, cu atat masinaria din spatele lui este mai performanta si mai ampla, cu atat oamenii care se ascund in spatele unui astfel de nume sunt mai multi si mai variati. Ma refer aici la considerabila adunare de compozitori, de textieri, de dansatori si coregrafi, de costumieri, de regizori care pun in scena turneele mondiale, apoi toata pleiada de agentii de presa partenere, de firme de catering, furnizorii de materiale care se pun in miscare pe plan local.

Si de la unii la ceilalti, informatia circula nemijlocit, si la un moment dat cineva aude ca in romania uniunea europeana are o serie de programe cu discriminarea rromilor, saracii de ei. Dragii de ei, asa sunt de dezavantajati, de imi vine sa construiesc o casa pentru ei toti si sa le dau foc, exact asa cum a facut Vlad Tepes pe vremea lui.

Acum, ca Madonna s-a gandit sa ne faca putina morala cu privire la discriminare, nu e gresit, ci e chiar de bon ton. A fost modul in care a facut-o unul neinspirat? Si asta e discutabil. Asa, rupt din context, sa ii spui maharului de Dorobanti, care a platit 800 lei pentru un bilet VIP, ca nu are grija de fratele lui tiganul de langa el, nu prea pare de bon ton. Dar ce spun eu? Ca toata suflarea de acolo a fost profund jignita si a huiduit-o pe Madonna cat de mult a putut. Si asa ca s-o fi simtit saraca cam stingherita acolo pe scena, in timp ce lumea numai nu arunca cu rosii si cu oua in ea.Urat de tot din partea noastra?

Eu spun ca a fost nepotrivire, a fost o greseala de comunicare. Undeva cineva nu si-a facut treaba, sau i-a scapat un mic detaliu. Si ce a functionat cel mai tare a fost dezinformarea, scoaterea din context a evenimentului cu tiganii. Daca nu erau tigani, erau homosexuali, iar daca nu erau homosexuali erau extraterestri... Si vedeti, folosesc termenul de tigani pentru ca ma cac in ei de rromi. Ca de cand am intrat in Uniunea Europeana, minoritatile au ajuns sa aiba mai multe drepturi decat majoritatea. Dar dreptul meu de om normal cine mi-l apara, acela de cetatean Roman. Asa ca draga Madonna, sa ne pupi pe toti in cur cu toate ifosele astea despre protectia minoritatilor. Am avut atatea marsuri ale homosexualilor, atatea discursuri cu drepturile minoritatilor de imi vine sa vars. Vezi tu, micul tau artificiu de imagine nu a prea functionat la noi, stim noi ca tu ai facut asta din dragoste, dar asta e lumea reala, in care noi ne vedem de treburile noastre si ne ocupam de vecinii nostri asa cum credem de cuviinta.

In alta ordine de idei, de ce a reactionat lumea asa, a facut Madonna ceva chiar atat de reprobabil? Iubeste ea tiganii mai mult decat pe ceilalti oameni? Eu nu cred. A fost evenimentul cu tiganii unul special doar pentru Romania? Din nou, nu. Este Madonna singura cantareata care a introdus influente tiganesti in programul ei? Sa ne gandim putin. Cumva Pisica Alba Pisica Neagra al lui Kusturitza va spune ceva? Dar Gogol Bordelo? Dar repertoriul tiganesc vechi deja de vreo 2 ani de zile al Loredanei Groza? Eu zic ca deja e un trend? E chiar atat de surprinzator ca Madonna a inclus in programul ei muzica de influenta tiganeasca in contextul in care intreaga industrie muzicala din zona abordeaza aceste influente? Faptul ca Madonna, care e un artist de talie mondiala, vrea sa fie cat mai aproape de public si de preferintele lui, ar trebui sa ne bucure.

Dar eu spun ca cineva nu si-a facut temele cum trebuie si nu prea a inteles cum sta la noi cu dragostea de tigani si manelari. Deci daca e cineva de acuzat aici e de acuzat managementul Madonnei, firma ei de PR care nu si-a facut temele si nu a putut prevedea ca un asa statement nu ar prea fi pe placul romanului care a venit sa o asculte pe ea ca artista, si nu sa primeasca palme pe motiv ca nu ii iubeste pe niste cacanari.

Caci am auzit si voci din acestea, care au spus ca tot au asteptat-o pe Madonna sa cante, sa dea un recital, si in loc au avut o lectie impresionanta de fitness. Madonna e un show intreg, si pentru asta s-au adunat 70000 de oameni in Parcul Izvor, pentru a o vedea in toata splendoarea, pe ea, un artist cu o cariera impresionanta de peste 30 de ani. Eu zic ca daca oamenii au vrut opera, sa se fi dus la opera. Sau sa se duca catre alte genuri muzicale. Tori Amos, de exemplu, poarta cu ea intotdeauna promisiunea unui recital de neuitat. De ce? Pentru ca ea e Tori Amos si pentru ca ea tine cu dintii la stilul ei unic si este profesionista in acest stil. Si atunci muzica ei se adreseaza numai unui singur gen de public.

Dar ce sa faci atunci cand esti un artist de talia Madonnei si cand trebuie sa multumesti toata lumea? Ajungi sa ai o cariera in care ai cam trecut prin toate stilurile muzicale, in care intreaga viata iti este un experiment, o noutate. Iar atunci cand ajungi sa ai un concert de promovare al unui album, vei vrea sa dai un recital care sa includa toate influentele prin care ai trecut in cei peste 30 de ani de cariera muzicala, si in acelasi timp, sa te mai si adresezi publicului care e in fata ta. Nu sunt unul dintre cei mai infocati fani ai Madonnei, ca sa ma pun acum sa descriu intreaga ei cariera, dar ca si simplu privitor, am putut observa trecerea drastica de la un stil la altul, de la un album la altul, iar show-ul de la Bucuresti nu avea cum sa fie altcumva decat un impresionant remix al tuturor acelor stiluri.

Asa ca daca nu stiu ce cantareata de pe TarafTV sau vreun alt post de televiziune obscur din Romania, care se crede mare artista, scrie pe Facebook ca Madonna nu a cantat, eu zic sa ma pupe in cur. Cand o sa ajunga ea sa tina un spectacol asa cum face Madonna, atunci sa deshida gura. Caci eu zic ca e usor sa iti faci imagine pe marginea unui astfel de eveniment, sau a unui artist de talia Madonnei. Ce mai, comentezi putin, mai arunci putin cu noroi, si gata esti mare, parca incepi sa stralucesti putin. Dar nu e asa dragi tovarasi, ca de aia exista valori pe lumea asta, si din fericire, inca e destul de greu ca publicul sa fie prostit chiar asa. Imi pare nespus de rau ca nu am fost la concertul Madonnei, pentru a putea fi in acelasi loc cu un om care nu s-a ferit vreodata de la a munci, de la a fi cat mai perfectionist, de la a fi un adevarat profesionist, care si-a construit imaginea cu ore nesfarsite de munca, cu o deschidere extraordinara catre nou si catre a experimenta stiluri din cele mai variate. Si care nu mai are nevoie de a-si arata sanii sau fundul pentru a se face remarcata, nu ca nu ar fi inca o femeie extraordinar de sexi si de frumoasa.

Deci varianta mea este ca ne aflam in fata unui mare dezastru de comunicare, in care cineva care trebuia sa isi faca temele nu si le-a facut, sau nu a putut prevedea intreaga gama de efecte pe care le-ar fi putut avea un asemenea statement. Si eroarea s-a produs, iar apoi a urmat pohoiul, in sensul ca Media atat a asteptat, sa mai umple cateva mii de imagini cu afirmatii si comentarii.

Spirit of Burgas Festival, Burgas. Bulgaria 2009

Spirit of Burgas, primul meu festival inafara tarii, mare, Bulgaria, mancare buna si ieftina, servicii excelente si neasemuita ospitalitate bulgareasca, acestea erau ideile cu care o luam din loc urmarind geana Garminul proaspat instalat pe HTCul Andreei. Iesirea din tara a fost usoara, iar calatoria prin muntii Bulgariei, conform traseului aratat de sistemul de navigatie, a meritat tot efortul. O fi fost el cel mai scurt traseu, dar a fost si cel mai interesant, deoarece nu a facut niciun rabat de la a ramane cat mai scurt, aceasta insemnand inclusiv folosirea drumurilor de tara, strabaterea unor tinuturi parca uitate de istorie, dar si a unor zone cu un relief muntos cu adevarat spectacular.
Totul a devenit si mai interesant in momentul in care HTC-ul a dat ortul popii la jumatatea traseului si astfel am ramas la mila destinului si a traseului printat informativ cu ruta de urmat. Automat legendele cu haiducii bulgari traficanti de organe “care vin si-ti iau rinichii”, cu politistii bulgari care stau pe capul saracilor turisti romani ca sa le ia banul de vacanta, toate acestea au inceput sa se aglomereze in minte. Automat masina 4x4 maronie care s-a tinut dupa noi vreo ora, in care erau 3 oameni imbracati in uniforma, a devenit simbolul politiei bulgare corupte puse cu orice pret sa ne urmareasca si ca la cea mai mica abatere sa ne sanctioneze. La fel si Opelul Astra maroniu pe care l-am depasit de cateva ori a devenit in mintea noastra masina care avea la un moment dat sa se puna de-a curmezisul drumului si din padure sa sara cativa haiduci bulgari care sa ne deposedeze de masina si de tot ce mai aveam.
Dar toate au ramas la nivelul legendelor, majoritatea dintre ele promovate de oamenii de rea intentie care si-au facut masinile “furate” prin Bulgaria de dragul recuperarii asigurarilor, sau de hotelierii romani frustrati din ce in ce mai mult de faptul ca romanii aleg tot mai frecvent sa isi petreaca vacantele pe litoralul Bulgar, care ofera servicii din ce in ce mai extinse si sunt de mii de ori mai ospitalieri decat multi dintre ofertantii de servicii net inferioare din Romania.


In final se pare ca Dumnezeu a tint cu noi si am ajuns in Burgas, un oras modern, a carui orizont este dominat de o multitudine de cladiri de depasesc lejer 20 – 30 de etaje, astfel incat panorama intregului oras devine un adevarat spectacol.



Inca de la inceput ne-a frapat gradul destul de redus de expunere a festivalului, the Spirit of Burgas. Nu tu bannere, nu tu afise, nu tu vreun poster care sa dea de inteles ca in acel oras se petrecea vreun festival, astfel incat localizarea lui a insemnat o adevarata aventura.Odata localizat festivalul, restul a fost un fleac. Pana si negocierile cu cei de la organizare pentru a putea patrunde cu camera pe teritoriul festivalului au fost un nimic.
Prima seara a noastra acolo, care a fost defapt cea de-a doua seara a festivalului, acesta incepand de vineri, ne-a adus in fata trupe ca De Phazz, The Fun Loving Criminals, Sepuko 6, Cinnaman, Future Shock, dar si pe AG Weinberger Band, din Romania. Acestea au fost doar o parte mica din cei ce au cantat si ne-au incantat in noaptea de sambata spre duminica.


Ca si cifre Festivalul Burgas, ce a avut ca principali sponsori pe Tuborg si pe Jack Daniels, acesta a insumat in jur de 60 de formatii si artisti printre care cei mai cunoscuti au fost Faith No More, Fun Lovin’ Criminals, Crystal Method, Dreadzone, Clawfinger, Gravity Co, LTJ Bukem feat. MC Conrad, Sub Focus, Speedy J, Alexander Kowalski. Toti acestia au evoluat pe 7 scene separate ce au adapostit genuri muzicale ce au variat intre rock, jazz, blues, electro, minimal, triphop, migrand usor spre zona latino, salsa, merengue, atingand astfel pana si gusturile celor mai inveterati pasionati de muzica. Acolo am descoperit un public mai degraba relaxat, oarecum in cautarea unei alternative de distractie, decat unul extrem de pasionat de muzica, astfel incat majoritatea scenelor pareau ca fiind nebagate in seama.

Printre cele mai vii scene s-au numarat The Main Stage, Jack Daniels Rock Stage, Blues and Jazz Stage, dar si Black Sea Salsa Fest, unde oamenii s-au intrecut in a-si arata maiestria in ale dansului de sange fierbinte, fiind organizate adevarate workshopuri de salsa unde cei dornici sa se initieze in acest dans al dragostei o puteau face in compania unor experimentati dansatori profesionisti.


Cea de-a doua seara a noastra acolo, in fapt cea de a treia si cea din urma a festivalului i-a adus pe scena pe rockerii turbati de la Clawfinger si pe cei doi pionieri ai muzicii Electro, Crystal Method.

Ce a fost mai suprinzator a fost sa ne dam seama, in drum spre locatia evenimentului, ca defapt adevaratul festival se desfasura inafara perimetrului acesta, in parcul din imediata apropiere. Acolo fanii Clawfinger au organizat o adevarata adunare ad-hoc profund colorata de sticle de vodca si de whiskey, ca doar asa merge mai bine muzica pentri barbati, de ti se mai face pofta de un mic pogo, frumusel, asezat, ca doar nu suntem la razboi. Dar pogo a fost si in fata scenei, ce-i drept, nu asa de organizat si de profund ca cel de la Peninsula cu prilejul concertului the Prodigy, dar a fost indeajuns incat sa imi aduc aminte cu placere de acele momente.

Dupa Clawfinger, Crystal Method au calmat spiritele dar nu s-au lasat mai prejos si astfel multimea a stat pana tarziu in noapte sa asculte piese ca Busy Child, Drown in the now, Sine Language, Now is the time etc. Si lumea a dansat, a dat din cap, a ascultat lume buna, si faptul ca nu intelegeam o iota din ceea ce se vorbea acolo, asta nu ne-a impiedicat sa ne simtim bine si sa vrem si mai mult.
Festivalul de la Burgas nu a insemnat numai muzica, dar a inclus si momente artistice de iluzionism, acrobatii aeriene din seria Spiderman in cautarea viermelui de matase, care la un moment dat deja era fluture si astfel s-a rupt coarda. Astfel umorul a fost la el acasa, astfel incat am putut sa ne simtim impliniti. Am plecat de la festival tarziu in noapte, cu inimile pline si nu inainte de a vizita magazinul de amintiri unde daca erai indeajuns de nebun puteai sa iti faci un piercing sau sa iti faci un tatuaj.
Ca si comparatie, festivalul de la Burgas ramane o alternativa, dar faptul ca e doar la a doua sa editie isi spune cuvantul, atat ca si line up, dar ca si organizare. Ca minus trebuie sa mentionez proasta amplasare a scenelor, ceea ce a facut ca sunetul de la o scena sa fie perceptibil la celelalte si invers, si asfel traiul pe perimetrul festivalului era de multe ori comparabil cu cel din pietele autohtone unde fiecare isi pune propria manea si astfel nu mai intelegi nimic. In acelasi timp, spiritul balcanic nu s-a dezmintit, practicarea preturiler maximale nefiind straina nici colegilor nostri bulgari. Astfel am ajuns sa platim 7 euro pe 4 hotdog-uri, care erau mai mult paine si mai putin crenwurst. Dar aceste aspecte au putut fi trecute cu vederea multumita bunei dispozitii si a ospitalitatii bulgare de exceptie.


Burgas Fest, a 3-a editie, cam peste un an? Hai sa vedem!!

Am ars-o ca un RockSTar pe ritmuri de Peninsula!23-26.07.2009 Tg Mures!

All my Romanian People, All my PRODIGY People, The World is on Fire, You`re too close, too close to the wire!!! asa incepea si in acelasi timp marca sfarsitul unei nebunii care se dezlantuise ca o furtuna de vara. Inceputul a fost incert linistit, cu o serie de probleme legate de organizare si comunicare intre partenerii media, ceea ce a facut ca delegatia noastra sa ramana pe dinafara cateva ore bune.

Dar norii s-au risipit repede si Festivalul s-a declansat in forta. Si cum ii sta bine unui mare festival, ca la un mare razboi, lupta s-a dat pe mai multe fronturi publicul Peninsular fiind lovit, la figurat si la propriu, atat la nivel acustic si vizual, dar si la nivel tactil, dar si gustativ, in asa fel incat senzatiile curgeau din plin si nu mai stiai unde sa te opresti. Cele 4 scene, la care ma voi intoarce mai incolo putin, au fost incontinuu asaltate de public pe perioada celor 4 zile, la fel si tarabele cu mancare unde se putea gasi orice iti puteai imagina, de la langosii cu branza, sau cei cu cascaval cu usturoi, la nemuritoarea si intotdeauna indestulatoarea pita cu unsoare, dar si migrand catre gusturi mai fine, cum ar fi tocanita de caprioara cu mamaliga, gulashul ardelenesc, tot felul de salate si tocanite care se vanturau cu rapiditate, fiind atat de cerute incat ceaunele si tigaile in care erau gatite erau schimbate doar la cateva minute. Si berea, berea a curs din belsug, pentru toate gusturile.

Impresionat am fost ca nu am gasit aici binecunoscuta practica de a umfla preturile la un nivel nesimtit, cum se mai practica pe la alte festivaluri de gen. Astfel berea a migrat usor intre 2.5-3 lei paharul de plastic, langosii 2,5-5 lei, tocanitele 5-8 lei, iar buna dispozitie si savoarea a fost un bonus. Servirea a fost excelenta, fiecare vanzator promovandu-si cat mai bine mancarea. Si oferta era pe indestulate.

Ca si metode de entertainment pe perioada festivalului, nu au lipsit atelierele de creatie, workshopurile, standurile de prezentare a diferitelor ONG uri pentru tineret, flash-mob-urile, corturil muuvii unde au putut fi prezentate scurt metraje. Deci pana si cei mai inveterati networkeri si cei dornici de a-si manifesta creativitatea au gasit un loc unde sa se simta bine.

Doritorii de sporturi extreme, dar si cei interesati de a incerca ceva nou nu au fost lasati pe langa. Astfel daca te-ai aflat pe acolo ai avut de ales intre natatie, fotbal, wall climbing, sarituri in apa (cam prost ales locul, zic eu, caci sariturile se faceau de pe un pod situat deasupra Muresului), caiac, badminton, darts, beachvolley, backgamon. Extremele s-au batut intre ele, si asa ca daca te tineau nervii puteai sa gonesti pana nu mai puteai pe pista de carting, sau sa folosesti simulatorul de accidente (sincer sa fiu nu stiu de ce s-ar pune un om in toate facultatile mintale intr-un dispozitiv ce simuleaza o ciocnire frontala cu un obiect solid la 160 km/ora. Personal am vazut un astfel de personaj si s-a dat jos din simulator cu dureri serioase in zona pieptului si abdomenului), sau daca te simteai in putere puteai sa sari cu coarda.

Si sa ajungem la muzica, in sfarsit, caci de asta ne-am deplasat cu totii la Tragu Mures, nu??

Cele patru scene, dintre care CocaCola MainStage a fost principala atractie, au atras peste 60 de trupe dintre care cap de afis au fost The Prodigy, Nine Inch Nails si Tiesto, trupe ce au facut ca spatiul din fata CocaCola MainStage sa devina neincapator, dar au si dus nivelul de extaz al publicului la cote neimaginabile, furtuna dezlantuindu-se nimicitor in timpul concertului Prodigy, unde basii prezenti in excess au tinut loc de tunete iar explozia de lumini care caracterizeaza fiecare concert Prodigy a jucat loc de fulgere, luminand feeric intreaga zona.

Distractia s-a instaurat definitiv pe fagasul ei in a doua seara a festivalului, in momentul in care pe CocaCola MainStage a urcat Dj Tiesto, primul headliner al festivalului. Atmosfera a fost exploziva, multi dintre fani mergand atat de departe incat sa spuna ca Tiesto a fost mai cool decat Prodigy. Bineinteles, gusturile nu se discuta, cunoscatorii stiu de ce. Celebrul absolvent al scolii de DJ din Olanda a tinut publicul pe val cu melodii ca Dance 4 Life, Lethal Industry, Love Comes Again. Lumea a dansat, s-a simtit bine, fluierele nu au tacut o secunda, si astfel concertul lui Tiesto a fost primul element care a putut fi considerat ca o promisiune a succesului acestui festival. Si muzica a curs in valuri.

Al treilea headliner al Festivalului, trupa Nine Inch Nails, a venit intr-a 3a seara a festivalului, la timp pentru a mentine energia la cote inalte. Trupa rockerului nebun, Trent Reznor, cel care l-a creat si promovat pe Marilyn Manson, si care a dat o noua fata rockului industrial a facut lumea sa dea din cap, ca in vremurile bune in care heavy metal-ul era la moda si toata lumea o ardea periculos prin rockoteci. Urechile au fost gadilate de melodii ca Terrible Lie, Wish, The hand that feeds sau Somewhat Damaged.

Daca pana in momentul concertului The Prodigy, lumea a ramas intr-o stare aparent de acalmie, mai existand din cand in cand cate o mica dezlantuire in masa, in timpul concertelor trupelor Primal Scream, Nine Inch Nails, Tankcsapda, lumea a luat-o razna complet in timpul concertului britanicilor eletro-punk de la Prodigy. A fost descarcarea mult asteptata si in acelasi timp mult vanata de toti cei care au venit la acest festival. Tinand cont ca festivalul de la Targu Mures a fost inclus pe lista turneului de promovare a ultimului album, nu au lipsit piese ca Invaders Must Die, OMEN, Take Me To The Hospital, dar si hituri mai vechi care au avut darul sa scoata din public pana si ultima picatura de energie, cum ar fi Poison, Vo0ddoo People, Breathe, Firestarter.

Atat scena principala cat si celelalte scene, au gazduit nume ca Goldie, Blank and Jones, Freestylers, Primal Scream, Richard Dorfmeister, !Deladap, Observer, Booka Shade dar si trupe si dj romanesti ca Iris, Vama, OCS, Kumm, Luna Amara, Grimus, Sarmalele Reci, Marika, Ultimul Rand, Gojira etc. Lumea a avut de unde sa aleaga si cu totii au putut sa se bucure, fie ca au fost cazati la corturi fie ca au fost localnici sau au populat hotelurile si pensiunile din oras.

Acum, dupa aceste patru zile de festival, de muzica, de sunet, de culoare, de alergatura intre scene pentru a face fotografii, de mancat langosi cu branza si tocanita de legume cu carnati, de sarit odata cu toti cei adunati la the Prodigy, pot spune cu mana pe inima ca as lua-o de la inceput, m-as mai prezenta odata la poarta festivalului, sa mai stau vreo doua ore pana se rezolva cu acreditarea. Si apoi iar as lua-o de la capat cu navigarea intre scene si terasele din interiorul festivalului.