Aceasta a fost prima reactie ce am avut-o, la numai cateva secunde dupa ce am intrat in Club. Silver Church nu mai era clubul ce il stiam, ci parca isi intrase cu adevarat in rol, devenind mama tuturor celor napastuiti si neintelesi. Si ce poate fi o casa mai buna pentru cei marginalizati de societate, pentru cei ce au luat-o razna, decat o biserica.
Si totusi ceva parca nu era in regula, mirosul greu de tamaie, lumina ambianta apasatoare, de culoare rosie, accentele grave ale muzicii ce rasuna din difuzoare nu aveau nimic de a face cu anuntul initial pe care il facuse clubul, in legatura cu acest eveniment.
Nu pot sa spun ca toata aceasta scena imi era total straina, cu ani in urma, cu vreo 15 mai precis, avusesem si eu un moment in care ascultam cu ardoare si eram un adept inveterat al curentului Goth, Doom, Dark Metal. Aveam si eu pe atunci colegii mei de liceu care se imbracau numai in negru si nu trecea vreo zi in care sa nu traga o fuga pana in cimitirul din apropiere, unde intrau prin cavouri si faceau tot felul de lucruri numai de ei stiute.
Pentru mine a fost o faza, un lucru ce tinea de varsta, de nevoia de a face ceva care sa iti ofere individualitate. Citeam pe Cioran, Nietzsche, Baudelaire si aveam tot felul de teorii referitoare la soarta lumii, care de care mai sumbre, alimentate si de acordurile grave ale formatiilor pe care le ascultam: Type 0`Negative, My Dying Bride, Paradise Lost, Amorphis...
Intrand in SilverChurch, dintr-o data am vazut aceeasi oameni, aceeasi neintelesi, aceeasi oameni suparati pe soarta, dar de data asta, unii dintre ei, mult mai maturi. Oameni imbracati in negru, ochi ornati excesiv de mult cu rimel negru, priviri fixe, figuri inexpresive, freze colorate, cercei agatati in nas, in sprancene, in urechi, in urechi, in limba, in buza de jos.
Un monument adus tristetii, durerii, urii de rasa... Da, a devenit un monument al urii de rasa in momentul in care in timpul concertului formatiei Triarii cei din audienta au inceput sa scandeze sloganuri de gen : Deutscland, Deustchland uber alles! salutand in binecunoscutul stil al trupelor SS, iar pe ecrane derulau imagini cu ofiteri SS ce defilau mandri. Toate acestea intr-o era in care ecoul masacrelor produse la Auschvitz, Birkenau, Dakhau inca sunt vii in memoria publicului, in care razboiul bate la usa, tocmai datorita adancirii prapastiei intre oameni, datorita fascismului.
Nu stiu, poate pentru unii aceasta este doar o fatada, un lucru care le ofera individualitate si ii scoate pentru moment din imensa viermuiala ce e astazi omenirea, o turma oricand gata spre a fi chemata la apel si manata orbeste dupa cum vor altii. Dar asta nu ii indreptateste sa batjocureasca prin incantatii, saluturi sau alte ritualuri naziste memoria celor peste aproape 3milioane de evrei deportati si ucisi in legarele de concentrare naziste. Din cate stiu eu, abordarea publica a unor asemenea insemne este interzisa de lege, nu??
Pozele de la eveniment se pot vedea aici
Si daca nu intelegeti la ce ma refer atunci cand vorbesc de ororile fascismului, cititi situl de mai jos: http://www.auschwitz.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu