Spirit of Burgas, primul meu festival inafara tarii, mare, Bulgaria, mancare buna si ieftina, servicii excelente si neasemuita ospitalitate bulgareasca, acestea erau ideile cu care o luam din loc urmarind geana Garminul proaspat instalat pe HTCul Andreei. Iesirea din tara a fost usoara, iar calatoria prin muntii Bulgariei, conform traseului aratat de sistemul de navigatie, a meritat tot efortul. O fi fost el cel mai scurt traseu, dar a fost si cel mai interesant, deoarece nu a facut niciun rabat de la a ramane cat mai scurt, aceasta insemnand inclusiv folosirea drumurilor de tara, strabaterea unor tinuturi parca uitate de istorie, dar si a unor zone cu un relief muntos cu adevarat s
pectacular.
Totul a devenit si mai interesant in momentul in care HTC-ul a dat ortul popii la jumatatea traseului si astfel am ramas la mila destinului si a traseului printat informativ cu ruta de urmat. Automat legendele cu haiducii bulgari traficanti de organe “care vin si-ti iau rinichii”, cu politistii bulgari care stau pe capul saracilor turisti romani ca sa le ia banul de vacanta, toate acestea au inceput sa se aglomereze in minte. Automat masina 4x4 maronie care s-a tinut dupa noi vreo ora, in care erau 3 oameni imbracati in uniforma, a devenit simbolul politiei bulgare corupte puse cu orice pret sa ne urmareasca si ca la cea mai mica abatere sa ne sanctioneze. La fel si Opelul Astra maroniu pe care l-am depasit de cateva ori a devenit in mintea noastra masina care avea la un moment dat sa se puna de-a curmezisul drumului si din padure sa sara cativa haiduci bulgari care sa ne deposedeze de masina si de tot ce mai aveam.
Dar toate au ramas la nivelul legendelor, majoritatea dintre ele promovate de oamenii de rea intentie care si-au facut masinile “furate” prin Bulgaria de dragul recuperarii asigurarilor, sau de hotelierii romani frustrati din ce in ce mai mult de faptul ca romanii aleg tot mai frecvent sa isi petreaca vacantele pe litoralul Bulgar, care ofera servicii din ce in ce mai extinse si sunt de mii de ori mai ospitalieri decat multi dintre ofertantii de servicii net inferioare din Romania.
In final se pare ca Dumnezeu a tint cu noi si am ajuns in Burgas, un oras modern, a carui orizont este dominat de o multitudine de cladiri de depasesc lejer 20 – 30 de etaje, astfel incat panorama intregului oras devine un adevarat spectacol.
Inca de la inceput ne-a frapat gradul destul de redus de expunere a festivalului, the Spirit of Burgas. Nu tu bannere, nu tu afise, nu tu vreun poster care sa dea de inteles ca in acel oras se petrecea vreun festival, astfel incat localizarea lui a insemnat o adevarata aventura.Odata localizat festivalul, restul a fost un fleac. Pana si negocierile cu cei de la organizare pentru a putea patrunde cu camera pe teritoriul festivalului au fost un nimic.
Prima seara a noastra acolo, care a fost defapt cea de-a doua seara a festivalului, acesta incepand de vineri, ne-a adus in fata trupe ca De Phazz, The Fun Loving Criminals, Sepuko 6, Cinnaman, Future Shock, dar si pe AG Weinberger Band, din Romania. Acestea au fost doar o parte mica din cei ce au cantat si ne-au incantat in noaptea de sambata spre duminica.
Ca si cifre Festivalul Burgas, ce a avut ca principali sponsori pe Tuborg si pe Jack Daniels, acesta a insumat in jur de 60 de formatii si artisti printre care cei mai cunoscuti au fost Faith No More, Fun Lovin’ Criminals, Crystal Method, Dreadzone, Clawfinger, Gravity Co, LTJ Bukem feat. MC Conrad, Sub Focus, Speedy J, Alexander Kowalski. Toti acestia au evoluat pe 7 scene separate ce au adapostit genuri muzicale ce au variat intre rock, jazz, blues, electro, minimal, triphop, migrand usor spre zona latino, salsa, merengue, atingand astfel pana si gusturile celor mai inveterati pasionati de muzica. Acolo am descoperit un public mai degraba relaxat, oarecum in cautarea unei alternative de distractie, decat unul extrem de pasionat de muzica, astfel incat majoritatea scenelor pareau ca fiind nebagate in seama.
Printre cele mai vii scene s-au numarat The Main Stage, Jack Daniels Rock Stage, Blues and Jazz Stage, dar si Black Sea Salsa Fest, unde oamenii s-au intrecut in a-si arata maiestria in ale dansului de sange fierbinte, fiind organizate adevarate workshopuri de salsa unde cei dornici sa se initieze in acest dans al dragostei o puteau face in compania unor experimentati dansatori profesionisti.
Cea de-a doua seara a noastra acolo, in fapt cea de a treia si cea din urma a festivalului i-a adus pe scena pe rockerii turbati de la Clawfinger si pe cei doi pionieri ai muzicii Electro, Crystal Method.
Ce a fost mai suprinzator a fost sa ne dam seama, in drum spre locatia evenimentului, ca defapt adevaratul festival se desfasura inafara perimetrului acesta, in parcul din imediata apropiere. Acolo fanii Clawfinger au organizat o adevarata adunare ad-hoc profund colorata de sticle de vodca si de whiskey, ca doar asa merge mai bine muzica pentri barbati, de ti se mai face pofta de un mic pogo, frumusel, asezat, ca doar nu suntem la razboi. Dar pogo a fost si in fata scenei, ce-i drept, nu asa de organizat si de profund ca cel de la Peninsula cu prilejul concertului the Prodigy, dar a fost indeajuns incat sa imi aduc aminte cu placere de acele momente.
Dupa Clawfinger, Crystal Method au calmat spiritele dar nu s-au lasat mai prejos si astfel multimea a stat pana tarziu in noapte sa asculte piese ca Busy Child, Drown in the now, Sine Language, Now is the time etc. Si lumea a dansat, a dat din cap, a ascultat lume buna, si faptul ca nu intelegeam o iota din ceea ce se vorbea acolo, asta nu ne-a impiedicat sa ne simtim bine si sa vrem si mai mult.
Festivalul de la Burgas nu a insemnat numai muzica, dar a inclus si momente artistice de iluzionism, acrobatii aeriene din seria Spiderman in cautarea viermelui de matase, care la un moment dat deja era fluture si astfel s-a rupt coarda. Astfel umorul a fost la el acasa, astfel incat am putut sa ne simtim impliniti. Am plecat de la festival tarziu in noapte, cu inimile pline si nu inainte de a vizita magazinul de amintiri unde daca erai indeajuns de nebun puteai sa iti faci un piercing sau sa iti faci un tatuaj.
Ca si comparatie, festivalul de la Burgas ramane o alternativa, dar faptul ca e doar la a doua sa editie isi spune cuvantul, atat ca si line up, dar ca si organizare. Ca minus trebuie sa mentionez proasta amplasare a scenelor, ceea ce a facut ca sunetul de la o scena sa fie perceptibil la celelalte si invers, si asfel traiul pe perimetrul festivalului era de multe ori comparabil cu cel din pietele autohtone unde fiecare isi pune propria manea si astfel nu mai intelegi nimic. In acelasi timp, spiritul balcanic nu s-a dezmintit, practicarea preturiler maximale nefiind straina nici colegilor nostri bulgari. Astfel am ajuns sa platim 7 euro pe 4 hotdog-uri, care erau mai mult paine si mai putin crenwurst. Dar aceste aspecte au putut fi trecute cu vederea multumita bunei dispozitii si a ospitalitatii bulgare de exceptie.
Burgas Fest, a 3-a editie, cam peste un an? Hai sa vedem!!
pectacular. Totul a devenit si mai interesant in momentul in care HTC-ul a dat ortul popii la jumatatea traseului si astfel am ramas la mila destinului si a traseului printat informativ cu ruta de urmat. Automat legendele cu haiducii bulgari traficanti de organe “care vin si-ti iau rinichii”, cu politistii bulgari care stau pe capul saracilor turisti romani ca sa le ia banul de vacanta, toate acestea au inceput sa se aglomereze in minte. Automat masina 4x4 maronie care s-a tinut dupa noi vreo ora, in care erau 3 oameni imbracati in uniforma, a devenit simbolul politiei bulgare corupte puse cu orice pret sa ne urmareasca si ca la cea mai mica abatere sa ne sanctioneze. La fel si Opelul Astra maroniu pe care l-am depasit de cateva ori a devenit in mintea noastra masina care avea la un moment dat sa se puna de-a curmezisul drumului si din padure sa sara cativa haiduci bulgari care sa ne deposedeze de masina si de tot ce mai aveam.
Dar toate au ramas la nivelul legendelor, majoritatea dintre ele promovate de oamenii de rea intentie care si-au facut masinile “furate” prin Bulgaria de dragul recuperarii asigurarilor, sau de hotelierii romani frustrati din ce in ce mai mult de faptul ca romanii aleg tot mai frecvent sa isi petreaca vacantele pe litoralul Bulgar, care ofera servicii din ce in ce mai extinse si sunt de mii de ori mai ospitalieri decat multi dintre ofertantii de servicii net inferioare din Romania.
In final se pare ca Dumnezeu a tint cu noi si am ajuns in Burgas, un oras modern, a carui orizont este dominat de o multitudine de cladiri de depasesc lejer 20 – 30 de etaje, astfel incat panorama intregului oras devine un adevarat spectacol.
Inca de la inceput ne-a frapat gradul destul de redus de expunere a festivalului, the Spirit of Burgas. Nu tu bannere, nu tu afise, nu tu vreun poster care sa dea de inteles ca in acel oras se petrecea vreun festival, astfel incat localizarea lui a insemnat o adevarata aventura.Odata localizat festivalul, restul a fost un fleac. Pana si negocierile cu cei de la organizare pentru a putea patrunde cu camera pe teritoriul festivalului au fost un nimic.
Prima seara a noastra acolo, care a fost defapt cea de-a doua seara a festivalului, acesta incepand de vineri, ne-a adus in fata trupe ca De Phazz, The Fun Loving Criminals, Sepuko 6, Cinnaman, Future Shock, dar si pe AG Weinberger Band, din Romania. Acestea au fost doar o parte mica din cei ce au cantat si ne-au incantat in noaptea de sambata spre duminica.
Ca si cifre Festivalul Burgas, ce a avut ca principali sponsori pe Tuborg si pe Jack Daniels, acesta a insumat in jur de 60 de formatii si artisti printre care cei mai cunoscuti au fost Faith No More, Fun Lovin’ Criminals, Crystal Method, Dreadzone, Clawfinger, Gravity Co, LTJ Bukem feat. MC Conrad, Sub Focus, Speedy J, Alexander Kowalski. Toti acestia au evoluat pe 7 scene separate ce au adapostit genuri muzicale ce au variat intre rock, jazz, blues, electro, minimal, triphop, migrand usor spre zona latino, salsa, merengue, atingand astfel pana si gusturile celor mai inveterati pasionati de muzica. Acolo am descoperit un public mai degraba relaxat, oarecum in cautarea unei alternative de distractie, decat unul extrem de pasionat de muzica, astfel incat majoritatea scenelor pareau ca fiind nebagate in seama.
Printre cele mai vii scene s-au numarat The Main Stage, Jack Daniels Rock Stage, Blues and Jazz Stage, dar si Black Sea Salsa Fest, unde oamenii s-au intrecut in a-si arata maiestria in ale dansului de sange fierbinte, fiind organizate adevarate workshopuri de salsa unde cei dornici sa se initieze in acest dans al dragostei o puteau face in compania unor experimentati dansatori profesionisti.Cea de-a doua seara a noastra acolo, in fapt cea de a treia si cea din urma a festivalului i-a adus pe scena pe rockerii turbati de la Clawfinger si pe cei doi pionieri ai muzicii Electro, Crystal Method.
Ce a fost mai suprinzator a fost sa ne dam seama, in drum spre locatia evenimentului, ca defapt adevaratul festival se desfasura inafara perimetrului acesta, in parcul din imediata apropiere. Acolo fanii Clawfinger au organizat o adevarata adunare ad-hoc profund colorata de sticle de vodca si de whiskey, ca doar asa merge mai bine muzica pentri barbati, de ti se mai face pofta de un mic pogo, frumusel, asezat, ca doar nu suntem la razboi. Dar pogo a fost si in fata scenei, ce-i drept, nu asa de organizat si de profund ca cel de la Peninsula cu prilejul concertului the Prodigy, dar a fost indeajuns incat sa imi aduc aminte cu placere de acele momente.
Dupa Clawfinger, Crystal Method au calmat spiritele dar nu s-au lasat mai prejos si astfel multimea a stat pana tarziu in noapte sa asculte piese ca Busy Child, Drown in the now, Sine Language, Now is the time etc. Si lumea a dansat, a dat din cap, a ascultat lume buna, si faptul ca nu intelegeam o iota din ceea ce se vorbea acolo, asta nu ne-a impiedicat sa ne simtim bine si sa vrem si mai mult.
Festivalul de la Burgas nu a insemnat numai muzica, dar a inclus si momente artistice de iluzionism, acrobatii aeriene din seria Spiderman in cautarea viermelui de matase, care la un moment dat deja era fluture si astfel s-a rupt coarda. Astfel umorul a fost la el acasa, astfel incat am putut sa ne simtim impliniti. Am plecat de la festival tarziu in noapte, cu inimile pline si nu inainte de a vizita magazinul de amintiri unde daca erai indeajuns de nebun puteai sa iti faci un piercing sau sa iti faci un tatuaj.
Ca si comparatie, festivalul de la Burgas ramane o alternativa, dar faptul ca e doar la a doua sa editie isi spune cuvantul, atat ca si line up, dar ca si organizare. Ca minus trebuie sa mentionez proasta amplasare a scenelor, ceea ce a facut ca sunetul de la o scena sa fie perceptibil la celelalte si invers, si asfel traiul pe perimetrul festivalului era de multe ori comparabil cu cel din pietele autohtone unde fiecare isi pune propria manea si astfel nu mai intelegi nimic. In acelasi timp, spiritul balcanic nu s-a dezmintit, practicarea preturiler maximale nefiind straina nici colegilor nostri bulgari. Astfel am ajuns sa platim 7 euro pe 4 hotdog-uri, care erau mai mult paine si mai putin crenwurst. Dar aceste aspecte au putut fi trecute cu vederea multumita bunei dispozitii si a ospitalitatii bulgare de exceptie.
Burgas Fest, a 3-a editie, cam peste un an? Hai sa vedem!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu