Peninsula 2009 in stil balcanic

Si iata ca a venit si randul mult asteptatei Peninsula, sa intre sub vizor, ca deh, nu poate toata lumea sa fie vesela si fericita si ungurii si romanii sa se sarute intre ei, iar relatiile de colaborare dintre membrii unui parteneriat sa ramana neatinse.
Sub sunete de basi infundati si de Prodigy efuzand dintr-o boxa prost acordata, scriu aici la Peninsula din Salonul de Internet Free organizat de Vodafone. Cam multa reclama gratuita dar e prima facilitate care functioneaza aici, dupa mai mult de 2 ore de tergiversari si discutii intre organizatori si Beatfactor.ro, pe tema uite acreditarea, nu e acreditatea. So comunicarea s-ar dori sa fie buna, si oamenii ar trebui sa fie anuntati inainte de a se prezentat la eveniment cu privire la toti termenii pe care ii implica aceasta colaborare. Dar in schimb, am ajuns aici, numele noastre nu erau prezente pe vreo lista, si acesta nu era doar cazul nostru ci al mai multor publicatii de gen din Romania. Toata lumea e fericita, toata lumea zambeste, dar vai, unii dintre cei de pe lista nu apar ca avand acreditare la eveniment.
Atmosfera e dinamica si deja lumea se aduna, berea a inceput sa curga si atunci cand totul pareasa se linisteasca, si sa isi intre in fagasul normal de festival, uite ca a aparut o a doua lovitura, semnarea unui contract de catre fotografi prin care se reununta de buna voie la dreptul de a face fotografii la concertele headlinerilor, Primal Scream, Prodify, Nine Inch Nails. Iar in schimb sa plateasca 8000 lei si sa accepte sa li se distruga materialele realizate. Si iata ca din nou se adevereste o zicala care deja cam pute, socoteala de acasa nu se potriveste cu aia din targ.
Cam naspa dragi organizatori ai Peninsula, acest eveniment a inceput cu stangul.

Lakepark II - povestea continua

Am iesit din casa cu directia Ciric. Stiam vag unde trebuia sa ajung si asa ca m-am vazut pus in situatia de a intreba oamenii pe strada care e cel mai bun traseu spre Ciric, ca e un festival acolo. Eram surprins oarecum si ma simteam de parca eram singurul care mergea la acel festival, sau care stia de existenta lui. Si nici soferul de TAXI care m-a dus acolo nu stia nimic. In drum spre Ciric, prin padurea deasa cred ca am vazut un singur grup care se indrepta spre locul festivalului.

Lakepark II a fost primul festival de gen la care am participat in Iasi, desi el se afla la a doua editie. Muzica a fost antrenanta, locatia selecta iar publicul, de neegalat. E de notat diferenta imensa de atitudine pe care am intalnit-o, in comparatie cu alte partyuri si concerte din sudul tarii, unde deja publicul e format iar frecventa acestor evenimente isi spune cuvantul.

Parca dorinta de a se lasa in voia ritmului a fost mai intensa, parca coeziunea dintre public si dj a fost mai stransa, parca trupurile s-au apropiat mai mult si s-au lasar prada muzicii si mai mult, parca dorinta de a petrece cu cei de fata, de a fi un tot care se dezlantuie pe ritmul delirant al sunetelor produse de mainile mestesugite ale dj-ilor Raresh, Praslea, Sebo, Inner, Moto, Phaser Lips, a fost mai mare. Lakepark e un eveniment cu renume in zona, la eveniment fiind prezenti tineri ca de prin toate orasele mai importante ale Moldovei, dar mai ales din Piatra Neamt, Vaslui, Bacau, dar si publicul iesean, amator de distractii in aer liber,departe de caldura innabusitoare. Sunt curios daca la editia a treia, tot Piatra Neamtul va fi fruntea.

Line-up ul stilat si maturat intens prin cluburi de renume din toata lumea a tinut pubilcul pana in momentul in care a iesit soarele sus pe cer, motivandu-i intratat de mult incat sa ingroase randurile After-Partyului care s-a intins bine catre ora 1 dupa amiaza. In cateva cuvinte, Lakepark II a fost expresia clara a faptului ca acest gen de evenimente este la mare cautare, iar setea de distractie si de muzica buna si aerisita isi spune cuvantul.

Tot ce pot sa spun este ca astfel de evenimente sunt din ce in ce mai cautate si ca nevoia de un entertainment cat mai variat si mai select isi spune cuvantul, tendintele si pretentiile specifice cluburilor cu renume vest europene nemaifiind chiar asa de straine scenei locale.De aceea promovarea unui astfel eveniment devine esentiala, si asta nu numai in domeniul virtual, ci si in plan fizic, prin mai multe afise stradale, prin contactarea a cat mai multor medii. Sa speram ca LakePark III va fi de trei ori mai mare si ca Line-up-ul va fi de 10 ori mai consistent, incat sa necesite evolutia de la un festival de o singura zi, la unul de doua zile, asa cum ii sta bine unui festival outdoor.

Iarmaroc, unde inima iti ia foc

Iarmaroc, un festival incendiar, variat, condimentat din plin cu muzica si senzatii tari, cu intalniri sau revederi, in care experientele au atins una cate una niveluri din ce in ce mai vibrante, unde febra momentului iti dadea aripi…acestea sunt doar cateva din ceea ce as putea spune despre acest eveniment la care am avut onoarea sa particip si care mi-a lasat un puternic sentiment de bucurie.

Muzica a fost variata, atingand genuri extrem de incitante, in care dexteritatea djilor de a manui platanul s-a impletit cu maestria si unicitatea pe care poate sa o aiba numai muzica cantata live.

Ceea ce m-a impresionat placut a fost varietatea modalitatilor de petrecere a timpului liber, fiecare putandu-se lasa dupa preferinta inimii, fie curtat de mainile maiestre ale celor de la salonul de masaj, fie purtat catre niveluri inalte si aerisite prin intermediul meditatiei Sahaja-Yoga, fie gadilat la propriu de esentele experimentelor gastronomice de genul supei de branza cu conopida si dovlecel sau a grisului cu lapte puternic asezonat cu fructe atent pregatite de Madalin, Karim i Tausance, aka Circulinar. Si trebuie sa recunosc ca ceea ce faceau ei era o puternica alternativa la traditionalii mici cu bere oferiti pe marginea drumului principal. Oamenii au cerut iar ei au dat tot ce au putut, cele 3 cazane de 50-60 litri fiind constant umplute si golite pe parcursul celor 24 de ore cat a durat festivalul.

Dupa cum spunea si anuntul acest festival a insumat 56 de DJ, 6 scene, nenumarate live-acturi unde lumea s-a dezlantuit fie sub influenta directa a muzicii care avea darul de a te duce spre niveluri extreme de extaz prin ritmuri indracite, dar si sub influenta drogurilor legale intrate recent pe piata romaneasca. Dar ceea ce a contat e ca fiecare a avut ocazia sa se distreze, sa consume muzica preferata, putand gusta si dansa pe genuri de muzica de la trance si Goa, funk, reggae dar si momente de plina energie in timpul prestatiilor live. Printre cei mai cautati si adulati au fost Bonobo, Zicu si Ufe, Sunday People, Funky Mamas, El Negro, Butterflies in My Stomack, Blanos. Scena funk a fost cea mai populara, dimineata celei de a doua zile prinzandu-I pe cei ce nu se dadeau dusi, parca hipnotizati de ritmul psihedelic. La Scena Pisi Love, la un moment dat unitatea de sentiment si cantec era atat de puternica, incat nu se mai stia cine e adevaratul performer, ori DJ-ii de la platane ori publicul care deja preluase microfonul a culminat cu performanta unica a lui Paul Dunca care i-a electrizat pe toti din jurul lui.

Asa am ajuns sa ma bucur in final si de greutatile prin care am trecut pentru a gasi locatia evenimentului, am uitat cele 2 ore de aventuri prin care am trecut pentru a ajunge din Ploiesti la locul de desfasurare al evenimentului, destul de prost semnalizat, foarte multi oameni pierzandu-se prin padure pana s-au dezmeticit si au gasit Iarmarocul. Ca puncte negative voi mentiona impunerea folosirii jetoanelor ca moneda de schimb, ceea ce a facut ca pretul real al unei consumatii sa fie mult mai piperat decat in multe locatii mult mai selecte. La fel, multi au fost cei care nu au putut sa isi ia banii inapoi pe jetoanele neconsumate.

Esenta acestui eveniment se reduce la faptul ca “Se poate si la noi!!” si acesta este o bulina alba. Se poate sa avem si noi festivaluri in aer liber, unde sa poti experimenta tot ceea ce iti doreste inima, unde sa poti asculta genuri de muzica din ce in ce mai variata, sa poti sa iti delectezi papilele gustative cu esente din cele mai nebanuite, si daca iti doresti mai mult, chiar sa prinzi esenta divinitatii din tine prin tehnici de meditatie si relaxare. Sa speram ca in viitor vom putea scapa de preturile impuse arbitrar si ca se vor gasi metode mai civilizate de a putea ajunge la festival.

Am putut astfel pleca acasa cu sentimentul unui eveniment unic, unde plictiseala si monotonia au fost inlocuite de distractie, de sunete unice, de valuri de energie si de pasiune, de inedit, de placerea de nedescris a prezentului in care nu te mai saturi de ce e in fata ta si in care parca vrei mai mult si mai mult si parca ai da totul din tine numai sa simti ca ceea ce e in fata ta nu se va mai termina vreodata. Iarmaroc, abia astept sa ne revedem!