Sound barrier built around Zone Arena for the Roxette concert in Bucharest, Romania

Even if we want to see more and more bands playing live in our city, it seems that sometimes, there are some others that feel the need to complain. It is not that the international stars are not quewing in order to get our attention, it is not that Bucharest still doesn`t have a propper stadium to accomodate the heards of people flocking in order to see their idols on stage, but it seems that now, some people are bothered by the noise those concerts produce. Yeah, you heard very well, it is the noise that it is bothering them.

So was the case after Ozzy Osbourne`s live performance in Bucharest, on Zone Arena, when some people living near-by, started complaining that the concert is too noisy. It is a rock concert, god dammit, it is supposed to be noisy. But, if the people complain, the organisers have to obey, or that is what the law is saying.

As a result, the organisers of the concert are building a wooden fence, 8 m in height and 100m in length as a sound barrier, so the people living near-by will not complain anymore. Needless to say that even if this wall is being built, you will be able to hear the concert even if you are 5 killometers away from the area where the concert is taking place. But, well, as I said, if the law sais that the wall should be built, the organisers have to comply and build it.

Roxette plays live in Bucharest for the first time, on May 30th. This is part of the worldwide promotional tour for their last album,`Charm School`.

The tickets for the show are available on myticket.ro, or in the Diverta Bookshop Network, at Sala Palatului, in the Mihai Eminescu Bookshop, Musica Store and at The Ark. There are several cathegories, depending on location and price:

Golden VIP (seat included, in front of the stage) - 350 lei( 85 euros)

Tribuna VIP (seat included, in the tribunes) - 250 lei (65 euros)

Gazon A (lawn, standing) 120 lei (30 euros)

Vlad Piriu

The Beatfucker - The Party Rocker

New big names come to complete de line-up for B’ESTFEST 2011

If names such as Pendulum and Skunk Anansie came as a sunny day in the winter time, B’ESTFEST 2011 promisses even more fun when it comes to pleasing out thirst for good music.

And so the surprise doesn`t stop here. Four other names come to add more flavour to the already enough presence of Pendulum live performance in the line-up. This time we will travel from Lamb, the Manchester trip-hoppers, to the legendary House of Pain, to the british ravers from Hadouken, to the extraordinary mix of dub, rapcore, dancehall and hard ragga-jungle that is Asian Dub Foundation.

So from the point of view of the line-up, untill now, we can rest assured that our musical tastes are soon to be pleased for good.

But B’ESTFEST 2011 is not only about music. B’ESTFEST 2011 brings something new to the Bucharest scene. If we take into consideration that in 2007 the Festival meant two stages one next to the other in a parking-lot...we will have to say that this years concept changes radically our idea of in-city festival.

B’ESTFEST 2011 moves outside the city, in a an open space that is only 10 minutes away by car, from where it used to be until now. Moving the festival outside the city, brings more space and with this come more stages, a new camping site, and also more room for the crowds that will gather in the 3 days of the festival. This is how a Bucharest Festival brings a true alternative to the already legendary outdoor festivals such as Peninsula (TG Mures), Pepsi Sziget (Budapest) or Bugras Fest (Bulgaria).

The tickets are already being sold. There is also a discount period, an early bird perios as it is called. This period expires on March 22nd, 2011 so if you want to get your pass with a 20% discount, you better access this page for details (http://www.bestfest.ro/editia2011/en/bilete).

See you there!

Vlad Piriu

Beatfucker - The Party Rocker

Spirit of Burgas Festival, Burgas. Bulgaria 2009

Spirit of Burgas, primul meu festival inafara tarii, mare, Bulgaria, mancare buna si ieftina, servicii excelente si neasemuita ospitalitate bulgareasca, acestea erau ideile cu care o luam din loc urmarind geana Garminul proaspat instalat pe HTCul Andreei. Iesirea din tara a fost usoara, iar calatoria prin muntii Bulgariei, conform traseului aratat de sistemul de navigatie, a meritat tot efortul. O fi fost el cel mai scurt traseu, dar a fost si cel mai interesant, deoarece nu a facut niciun rabat de la a ramane cat mai scurt, aceasta insemnand inclusiv folosirea drumurilor de tara, strabaterea unor tinuturi parca uitate de istorie, dar si a unor zone cu un relief muntos cu adevarat spectacular.
Totul a devenit si mai interesant in momentul in care HTC-ul a dat ortul popii la jumatatea traseului si astfel am ramas la mila destinului si a traseului printat informativ cu ruta de urmat. Automat legendele cu haiducii bulgari traficanti de organe “care vin si-ti iau rinichii”, cu politistii bulgari care stau pe capul saracilor turisti romani ca sa le ia banul de vacanta, toate acestea au inceput sa se aglomereze in minte. Automat masina 4x4 maronie care s-a tinut dupa noi vreo ora, in care erau 3 oameni imbracati in uniforma, a devenit simbolul politiei bulgare corupte puse cu orice pret sa ne urmareasca si ca la cea mai mica abatere sa ne sanctioneze. La fel si Opelul Astra maroniu pe care l-am depasit de cateva ori a devenit in mintea noastra masina care avea la un moment dat sa se puna de-a curmezisul drumului si din padure sa sara cativa haiduci bulgari care sa ne deposedeze de masina si de tot ce mai aveam.
Dar toate au ramas la nivelul legendelor, majoritatea dintre ele promovate de oamenii de rea intentie care si-au facut masinile “furate” prin Bulgaria de dragul recuperarii asigurarilor, sau de hotelierii romani frustrati din ce in ce mai mult de faptul ca romanii aleg tot mai frecvent sa isi petreaca vacantele pe litoralul Bulgar, care ofera servicii din ce in ce mai extinse si sunt de mii de ori mai ospitalieri decat multi dintre ofertantii de servicii net inferioare din Romania.


In final se pare ca Dumnezeu a tint cu noi si am ajuns in Burgas, un oras modern, a carui orizont este dominat de o multitudine de cladiri de depasesc lejer 20 – 30 de etaje, astfel incat panorama intregului oras devine un adevarat spectacol.



Inca de la inceput ne-a frapat gradul destul de redus de expunere a festivalului, the Spirit of Burgas. Nu tu bannere, nu tu afise, nu tu vreun poster care sa dea de inteles ca in acel oras se petrecea vreun festival, astfel incat localizarea lui a insemnat o adevarata aventura.Odata localizat festivalul, restul a fost un fleac. Pana si negocierile cu cei de la organizare pentru a putea patrunde cu camera pe teritoriul festivalului au fost un nimic.
Prima seara a noastra acolo, care a fost defapt cea de-a doua seara a festivalului, acesta incepand de vineri, ne-a adus in fata trupe ca De Phazz, The Fun Loving Criminals, Sepuko 6, Cinnaman, Future Shock, dar si pe AG Weinberger Band, din Romania. Acestea au fost doar o parte mica din cei ce au cantat si ne-au incantat in noaptea de sambata spre duminica.


Ca si cifre Festivalul Burgas, ce a avut ca principali sponsori pe Tuborg si pe Jack Daniels, acesta a insumat in jur de 60 de formatii si artisti printre care cei mai cunoscuti au fost Faith No More, Fun Lovin’ Criminals, Crystal Method, Dreadzone, Clawfinger, Gravity Co, LTJ Bukem feat. MC Conrad, Sub Focus, Speedy J, Alexander Kowalski. Toti acestia au evoluat pe 7 scene separate ce au adapostit genuri muzicale ce au variat intre rock, jazz, blues, electro, minimal, triphop, migrand usor spre zona latino, salsa, merengue, atingand astfel pana si gusturile celor mai inveterati pasionati de muzica. Acolo am descoperit un public mai degraba relaxat, oarecum in cautarea unei alternative de distractie, decat unul extrem de pasionat de muzica, astfel incat majoritatea scenelor pareau ca fiind nebagate in seama.

Printre cele mai vii scene s-au numarat The Main Stage, Jack Daniels Rock Stage, Blues and Jazz Stage, dar si Black Sea Salsa Fest, unde oamenii s-au intrecut in a-si arata maiestria in ale dansului de sange fierbinte, fiind organizate adevarate workshopuri de salsa unde cei dornici sa se initieze in acest dans al dragostei o puteau face in compania unor experimentati dansatori profesionisti.


Cea de-a doua seara a noastra acolo, in fapt cea de a treia si cea din urma a festivalului i-a adus pe scena pe rockerii turbati de la Clawfinger si pe cei doi pionieri ai muzicii Electro, Crystal Method.

Ce a fost mai suprinzator a fost sa ne dam seama, in drum spre locatia evenimentului, ca defapt adevaratul festival se desfasura inafara perimetrului acesta, in parcul din imediata apropiere. Acolo fanii Clawfinger au organizat o adevarata adunare ad-hoc profund colorata de sticle de vodca si de whiskey, ca doar asa merge mai bine muzica pentri barbati, de ti se mai face pofta de un mic pogo, frumusel, asezat, ca doar nu suntem la razboi. Dar pogo a fost si in fata scenei, ce-i drept, nu asa de organizat si de profund ca cel de la Peninsula cu prilejul concertului the Prodigy, dar a fost indeajuns incat sa imi aduc aminte cu placere de acele momente.

Dupa Clawfinger, Crystal Method au calmat spiritele dar nu s-au lasat mai prejos si astfel multimea a stat pana tarziu in noapte sa asculte piese ca Busy Child, Drown in the now, Sine Language, Now is the time etc. Si lumea a dansat, a dat din cap, a ascultat lume buna, si faptul ca nu intelegeam o iota din ceea ce se vorbea acolo, asta nu ne-a impiedicat sa ne simtim bine si sa vrem si mai mult.
Festivalul de la Burgas nu a insemnat numai muzica, dar a inclus si momente artistice de iluzionism, acrobatii aeriene din seria Spiderman in cautarea viermelui de matase, care la un moment dat deja era fluture si astfel s-a rupt coarda. Astfel umorul a fost la el acasa, astfel incat am putut sa ne simtim impliniti. Am plecat de la festival tarziu in noapte, cu inimile pline si nu inainte de a vizita magazinul de amintiri unde daca erai indeajuns de nebun puteai sa iti faci un piercing sau sa iti faci un tatuaj.
Ca si comparatie, festivalul de la Burgas ramane o alternativa, dar faptul ca e doar la a doua sa editie isi spune cuvantul, atat ca si line up, dar ca si organizare. Ca minus trebuie sa mentionez proasta amplasare a scenelor, ceea ce a facut ca sunetul de la o scena sa fie perceptibil la celelalte si invers, si asfel traiul pe perimetrul festivalului era de multe ori comparabil cu cel din pietele autohtone unde fiecare isi pune propria manea si astfel nu mai intelegi nimic. In acelasi timp, spiritul balcanic nu s-a dezmintit, practicarea preturiler maximale nefiind straina nici colegilor nostri bulgari. Astfel am ajuns sa platim 7 euro pe 4 hotdog-uri, care erau mai mult paine si mai putin crenwurst. Dar aceste aspecte au putut fi trecute cu vederea multumita bunei dispozitii si a ospitalitatii bulgare de exceptie.


Burgas Fest, a 3-a editie, cam peste un an? Hai sa vedem!!

Iarmaroc, unde inima iti ia foc

Iarmaroc, un festival incendiar, variat, condimentat din plin cu muzica si senzatii tari, cu intalniri sau revederi, in care experientele au atins una cate una niveluri din ce in ce mai vibrante, unde febra momentului iti dadea aripi…acestea sunt doar cateva din ceea ce as putea spune despre acest eveniment la care am avut onoarea sa particip si care mi-a lasat un puternic sentiment de bucurie.

Muzica a fost variata, atingand genuri extrem de incitante, in care dexteritatea djilor de a manui platanul s-a impletit cu maestria si unicitatea pe care poate sa o aiba numai muzica cantata live.

Ceea ce m-a impresionat placut a fost varietatea modalitatilor de petrecere a timpului liber, fiecare putandu-se lasa dupa preferinta inimii, fie curtat de mainile maiestre ale celor de la salonul de masaj, fie purtat catre niveluri inalte si aerisite prin intermediul meditatiei Sahaja-Yoga, fie gadilat la propriu de esentele experimentelor gastronomice de genul supei de branza cu conopida si dovlecel sau a grisului cu lapte puternic asezonat cu fructe atent pregatite de Madalin, Karim i Tausance, aka Circulinar. Si trebuie sa recunosc ca ceea ce faceau ei era o puternica alternativa la traditionalii mici cu bere oferiti pe marginea drumului principal. Oamenii au cerut iar ei au dat tot ce au putut, cele 3 cazane de 50-60 litri fiind constant umplute si golite pe parcursul celor 24 de ore cat a durat festivalul.

Dupa cum spunea si anuntul acest festival a insumat 56 de DJ, 6 scene, nenumarate live-acturi unde lumea s-a dezlantuit fie sub influenta directa a muzicii care avea darul de a te duce spre niveluri extreme de extaz prin ritmuri indracite, dar si sub influenta drogurilor legale intrate recent pe piata romaneasca. Dar ceea ce a contat e ca fiecare a avut ocazia sa se distreze, sa consume muzica preferata, putand gusta si dansa pe genuri de muzica de la trance si Goa, funk, reggae dar si momente de plina energie in timpul prestatiilor live. Printre cei mai cautati si adulati au fost Bonobo, Zicu si Ufe, Sunday People, Funky Mamas, El Negro, Butterflies in My Stomack, Blanos. Scena funk a fost cea mai populara, dimineata celei de a doua zile prinzandu-I pe cei ce nu se dadeau dusi, parca hipnotizati de ritmul psihedelic. La Scena Pisi Love, la un moment dat unitatea de sentiment si cantec era atat de puternica, incat nu se mai stia cine e adevaratul performer, ori DJ-ii de la platane ori publicul care deja preluase microfonul a culminat cu performanta unica a lui Paul Dunca care i-a electrizat pe toti din jurul lui.

Asa am ajuns sa ma bucur in final si de greutatile prin care am trecut pentru a gasi locatia evenimentului, am uitat cele 2 ore de aventuri prin care am trecut pentru a ajunge din Ploiesti la locul de desfasurare al evenimentului, destul de prost semnalizat, foarte multi oameni pierzandu-se prin padure pana s-au dezmeticit si au gasit Iarmarocul. Ca puncte negative voi mentiona impunerea folosirii jetoanelor ca moneda de schimb, ceea ce a facut ca pretul real al unei consumatii sa fie mult mai piperat decat in multe locatii mult mai selecte. La fel, multi au fost cei care nu au putut sa isi ia banii inapoi pe jetoanele neconsumate.

Esenta acestui eveniment se reduce la faptul ca “Se poate si la noi!!” si acesta este o bulina alba. Se poate sa avem si noi festivaluri in aer liber, unde sa poti experimenta tot ceea ce iti doreste inima, unde sa poti asculta genuri de muzica din ce in ce mai variata, sa poti sa iti delectezi papilele gustative cu esente din cele mai nebanuite, si daca iti doresti mai mult, chiar sa prinzi esenta divinitatii din tine prin tehnici de meditatie si relaxare. Sa speram ca in viitor vom putea scapa de preturile impuse arbitrar si ca se vor gasi metode mai civilizate de a putea ajunge la festival.

Am putut astfel pleca acasa cu sentimentul unui eveniment unic, unde plictiseala si monotonia au fost inlocuite de distractie, de sunete unice, de valuri de energie si de pasiune, de inedit, de placerea de nedescris a prezentului in care nu te mai saturi de ce e in fata ta si in care parca vrei mai mult si mai mult si parca ai da totul din tine numai sa simti ca ceea ce e in fata ta nu se va mai termina vreodata. Iarmaroc, abia astept sa ne revedem!