Se afișează postările cu eticheta festival. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta festival. Afișați toate postările

miercuri, 15 iunie 2011

Surprinzator si unic, specific romanesc: Anul acesta are numai...fiti foarte atenti!!...numai 3 zile

Nu stiu cum se intampla pe la altii, in ceea ce priveste festivalurile si concertele, dar se pare ca pe la noi e altfel. Cineva zicea ca America e tara tuturor posibilitatilor, dar se pare ca s-a inselat amarnic. In tara in care manelistii prospera, caci Uniunea Europeana ne arata cu degetul, cum ca nu ne-am iubi minoritatile, in care preturile sunt comparabile cu cele din Marea Britanie, in care artistii isi permit sa cante pe stadioane cu pozitiv - vezi concertul Madonna din 2009, uite ca la noi anul are numai 3 zile.

Este fenomenal si in acelasi timp unic, dar e adevarat. Sunt curios daca va prindeti la ce ma refer...Nimic? Sa va dau un indiciu? Luna Iulie 2011 va spune ceva? Inca nu va-ti prins? Hai sa va dau alt indiciu: 1-3 iulie 2011? Daca nu va-ti prins, o sa spun eu despre ce e vorba. In mai sus amintita perioada, in Bucuresti si zonele inconjuratoare avem 3 evenimente majore si care, fiecare dintre ele, are darul de a atrage enorme mase de oameni. Care sunt acestea?

Pai e simplu: 1-3 iulie 2011 - ROCK THE CITY @ ROMEXPO, Bucuresti
1-3 iulie 2011 - BESTFEST CAMP @ Pipera Tunari Camp, Bucuresti
2 iulie 2011 - Jamiroquai @ Plaja H2O, Mamaia

Pe scurt, se pare ca pentru unii, anul are numai 3 zile. Daca am avea parte de niste evenimente mai mici, asa, de cartier, am zice: Hai lasa, ca ne strecuram noi! Dar asa, ce naiba sa mai faci?

Daca ai banul pe tine iti iei bilete la toate trei si vezi numai trupele preferate, dar nici asa nu e o solutie, caci ajungi sa te damblagesti la cap si sa pici pe jos de oboseala, dupa ce ai facut un tur de 3 zile intre 2 festivaluri si un concert la mare. Ce te faci atunci cand chiar vrei sa le vezi pe toate? Caci la toate aceste evenimente ai ceva de vazut, in fiecare zi este cate o trupa pe care poate nu o sa o mai vezi niciodata, cum ar fi Judas Priest, Whitesnake. Nu zic, The Prodigy au tot venit pe la noi, dar chiar si asa, tot merita sa ii vezi de fiecare data cand ai ocazia, caci show-ul lor te face sa iti iesi din minti cum poate nu ai avut vreodata ocazia. Deci vezi Prodigy in prima zi de Rock the City, fugi apoi a doua zi la mare pentru Jamiroquai si apoi te intorci fuguta la BestFest Camp ca sa ii vezi pe Pendulum live si apoi te declari multumit.

Pare o solutie, asta asa, ca sa zici ca ai bifat evenimentul si apoi ai trecut la altceva. Dar un festival este mai mult decat muzica. Mai ales ca ambele evenimente, atat Rock the City cat si BestFest Camp anunta o serie de atractii care mai de care mai interesante.

Sunt curios cum va fi cu incasarile anul acesta, mai ales ca suntem in an de criza si toata lumea se va duce acolo unde considera ca are mai multe de vazut. Prevad o multime de bilete de o zi si mult mai putine abonamente, caci mai toti vor vrea sa se duca la ambele, daca nu la toate trei evenimentele. Si sa nu uitam...anul acesta ne viziteaza Bon Jovi, la o saptamana dupa ce aceasta mare vanzoleala se va fi terminat. Cum naiba sa te imparti? Nu stiu coane, dar parca istorioara asta nu prea e una din cele fericite. Un festival pe luna sau chiar la doua luni poate fi mai usor de inghitit, dar 2 festivaluri mari cu nume si mai mari pe frontispiciu, in aceeasi perioada, plus un artist de talia lui Jamiroquai la mare, tot atunci, sunt mult prea greu de inghitit.

Si apropos de festivaluri si concerte, ca tot veni vorba. Daca va numarati printre organizatorii de evenimente, gen festivaluri si concerte: este un anumit fotograf, pe nume Filip Silviu, care are prostul obicei de a-si face acreditare la evenimente, folosindu-se de numele meu sau de cel de FestivalPhoto.net. Daca se intampla acest lucru, va rog frumos sa ii refuzati acea cerere, caci acesta nu are dreptul de a se folosi de numele meu sau de cel de FestivalPhoto.net, nefiind vreun reprezentant nici al meu, dar nici al FestivalPhoto.net. Am patit asta la concertul Scorpions, unde acesta si-a facut acreditare spunand ca este si el de la revista lui Vlad Ionut Piriu...Si nu si-a facut numai lui, dar si intregii familii!!! Sa tot mergi asa la concerte, nu? Moca! A.. si nu a figurat pe lista numai din partea mea, ci si din partea Jurnalului National, tot fara sa fi avut vreo legatura cu acesta. Cat de prost si nesimtit sa fii, mai Filip?

Vlad Piriu

The BeatFUCKER - The Party Rocker

joi, 9 iunie 2011

Rock the City 2011 brings to the heart of Bucharest some of the biggest bands of the moment

Rock the City 2011 is an ambitious project, a festival that brings to Romania some of the biggest and best rock bands of all times, said Marcel Avram, the man that brought to Romania names such as Michael Jackson, Metallica. The festival has been officially launched on april 5, after a very busy press conference. The ears of all journalists presents there at the conference have been tickled when names such as The Prodigy, Judas Priest, Whitesnake, Papa Roach, Mike and The Mechanics, Therapy, Hatebreed were announced as the line-up of the festival.

After the initial confirmation of the locations as Piata Constitutiei, the Rock the City Festival was moved to ROMEXPO, the same place where Sonisphere Fest took place last year.
The three days of the festival will keep the people busy with parties organised by the sponsors, and all sorts of surprised.

Some of the bands are a premiere for Romania. Papa Roach, for example, is visiting Romania for the first time.
The third edition of the festival, comes after a 1 year break. The last edition of the festival has brought to Romania bands such as Saga, Queensryche and Lipm Bizkit, and it was held at Arenele Romane. As the need for good and powerful rock music has becaome bigger and bigger, the festival has been moved to a larger arena, in order to accomodate the crowds that will flock to mingle with the stars.
The first names that were confirmed for the festival were Judas Priest – promoting their last world tour, and Whitesnake – promoting their latest album „Forevermore”.
Even if Rob Halford, the lead singer from Judas Priest, has announced that the „Epitaph World Tour” is going to end the prodigious and the prolongue carreer of the group, Glenn Tipton, the guitar player gives some hope to the millions of fans outhere and announces that definettly, Epitaph is not going to mean the end of the band and of the worlwide tours. Presently, the band works to a new material, and if the band is to play, they will play in smaller tours. Halford & Co. have chosen their bands name after a Bob Dylan`s song, „The ballad of Frankie Lee and Judas Priest”, from the album „John Wesley Harding”. Along the ages, Judas Priest has launched 16 studio albums and sold over 40 million disks. Their newest album is „Nostradamus” (2008), and it has reached the 11th place in the Billboard Chart 200.

Also Whitesnake returns to Romania, for a concert in Bucharest. Their Bucharest performance is part of their worldwide promotional tour „Forevermore”, album that was launched in Europe on march 25th. Their first single disk from this album was „Love Will Set You Free” and it also comes with a video. This newest album was produced and arranged by David Coverdale, Doug Aldrich and Michael McIntyre in the Snakebyte and the Grumblenott Studios & Villas in Nevada and California.
Whitesnake is a british rock band that started in 1977 in North Yorkshire), with David Coverdale (ex Deep Purple) as lead singer. The guy is so good in what he is doing, that a lot of voices have said that in fact, Whitesnake is only accompanying David Coverdale and nothing else. VH1 has nominated the band to occupy the 85 position in the Best HardRock Bands of All Times Chart. The first formula of the band brought together names such as David Coverdale, Bernie Marsden, Micky Moody, Neil Murray, David „Duck” Dowle and Brian Johnston, at keyboards, to be soon after misplaced by Jon Lord, from Deep Purple. Their first album was not so succesful, „Whitesnake” being launched in 1977, in a time when punk music was rulling the charts. The newest album, „Forevermore”, was described as having no boundaries, being melodic and full of passion in the same time.
This album has been recorded in a new formula, Aldrich being the only surviver from the origibal crew. In Bucharest, Coverdale will share the stage with Doug Aldrich – guitars, Reb Beach (Alice Cooper) – guitars, Brian Tichy (Ozzy Osbourne, Billy Idol) – drums and Michael Devin (Kenny Wayne Shepherd) – bass.

This month, in june, after the long performances in USA, Whitesnake will play in Europe, in Russia, Norway, Sweden, UK, Italyu, Switzerland, Belgium, Germany, The Cech Republic, Austria, Serbia, Romania, Bulgary and Turkey.

The tickets are sold exclusively through Eventim.ro and can be bought in the following shops Germanos, Orange, Vodafone, Domo, Humanitas, Cărturești and online on www.eventim.ro.

The tens of thousands of people that will go to the festival will enter the Festival area starting with 2 p.m. in each day of the festival, and the live performances are to start at 5 p.m.

Vlad Piriu
TheBEATFucker - The Party Rocker

luni, 21 martie 2011

New big names come to complete de line-up for B’ESTFEST 2011

If names such as Pendulum and Skunk Anansie came as a sunny day in the winter time, B’ESTFEST 2011 promisses even more fun when it comes to pleasing out thirst for good music.

And so the surprise doesn`t stop here. Four other names come to add more flavour to the already enough presence of Pendulum live performance in the line-up. This time we will travel from Lamb, the Manchester trip-hoppers, to the legendary House of Pain, to the british ravers from Hadouken, to the extraordinary mix of dub, rapcore, dancehall and hard ragga-jungle that is Asian Dub Foundation.

So from the point of view of the line-up, untill now, we can rest assured that our musical tastes are soon to be pleased for good.

But B’ESTFEST 2011 is not only about music. B’ESTFEST 2011 brings something new to the Bucharest scene. If we take into consideration that in 2007 the Festival meant two stages one next to the other in a parking-lot...we will have to say that this years concept changes radically our idea of in-city festival.

B’ESTFEST 2011 moves outside the city, in a an open space that is only 10 minutes away by car, from where it used to be until now. Moving the festival outside the city, brings more space and with this come more stages, a new camping site, and also more room for the crowds that will gather in the 3 days of the festival. This is how a Bucharest Festival brings a true alternative to the already legendary outdoor festivals such as Peninsula (TG Mures), Pepsi Sziget (Budapest) or Bugras Fest (Bulgaria).

The tickets are already being sold. There is also a discount period, an early bird perios as it is called. This period expires on March 22nd, 2011 so if you want to get your pass with a 20% discount, you better access this page for details (http://www.bestfest.ro/editia2011/en/bilete).

See you there!

Vlad Piriu
Beatfucker - The Party Rocker

Pendulum promisses to wake up the dead at B’ESTFEST 2011

After almost two years of waiting and promisses, Pendulum joins us in full formation this summer, at B’ESTFEST 2011, on 3rd of July.

It is not the first time Pendulum comes to Romania. It first happened on November 7th, 2009, when Ben The Verse took the audience to shere dementia and the echoes of that party are still heard.

Mc Verse is waited to arrive in Bucharest on May 16th, this year, but let`s ne frank here:How much fun can you get in a DJ SET? So MC Verse kept his promise, and we will have the entire band playing Live at the biggest music festival ever organized in Bucharest, Romania:
B’ESTFEST

It all has started in 2007, when the E`Magic Crew brought to life the first edition of the Festival. It was named B’ESTIVAL back then and the line-up included over 30 artists, being headlined by Morcheeba, Faithless, Kasabian, Pink, Marilyn Manson, Alice Cooper, Wu-Tang Clan.
The festival reached a record audience for Romania with 50.000 people attending the event, during the three days.

The 2008 edition brought an extra stage, an extra day (AFTERSHOCK), more bands in the line-up (36 in total), and an impressive spectrum of headliners: Alanis Morissette, Cypress Hill, UNKLE, Kaiser Chiefs, Manic Street Preachers, Stereophonics, Nelly Furtado, Manu Chao,
Roisin Murphy, Judas Priest. B’ESTFEST’s 2009 included DAY ZERO as a bonus for all the festival’s fans. This extra special day kicked off with an amazing show from the world’s biggest band, The Killers and continued with Patrice, White Lies and many other gigs. Unforgettable performances followed over the four days with performances from Santana, Orbital, Moby, Motorhead, Franz Ferdinand, Gabriella Cilmi, The Charlatans, Manowar and many others!

Being recognized as one of Europe’s best music festivals was just the beginning of a worldwide success. After its first edition, B’ESTFEST became a member of Yourope, the European festival industry association and ETEP (European Talent Exchange Program), a showcase organization that promotes new European artists within top international festivals.

After winning a place in the finals of the UK’s event industry Oscars - the UK Festival Awards, BESTFEST 2009 also gained a nomination, for the ''Best Medium Festival'' category at the
prestigious European Festival Awards. And that’s not all folks, the best is yet to come! We have fantastic news: in 2011, B’ESTFEST goes green!!!

So this year, your festival is back and will take place in the wonderful green fields in the north of Bucharest, 10 min from the airport. B’ESTFEST CAMP will be this year’s pinnacle of excellent music, funky atmosphere -an oasis of joyous celebration and fun! Some other big names that
have already confirmed their participation to the Festival, are Skunk Anansie and Asian Dub Foundation.

The idea of moving the festival outside the city, in an open space, with a propper camping place makes this years edition of the Festival an interesting choice for spending your summer days.

Vlad Piriu
BeatFucker The party rocker

miercuri, 7 iulie 2010

Summer Jam Fest 2010 - 2 jointuri, iar restul e deja istorie

Iata ca a trecut si cea de-a 4-a editie a festivalului Summer Jam Fest. Deja au trecut cateva zile de atunci, dar ecourile acestui festival nu contenesc sa apara.

A inceput totul prin 2006 cand festivalul a avut loc exclusiv in Bucuresti, in diferite locatii, timp de doua zile. Pe langa concerte, care au avut loc in clubul B52, au mai avut loc o serie de competitii sportive ce au avut loc pe terenul e sport al liceului Mihai Viteazul, dar si pe terenul sintetic din Drumul Taberei. Impletirea muzicii cu intrecerile sportive a fost extrem de salutara si astfel, conform sitului oficial al Summer Jam Fest, (SummerJam.ro), festivalul s-a bucurat de o audienta destul de numeroasa pentru acea prima editie, circa o mie de oameni au luat parte la distractie.

Au fost apoi editiile din 2007 si 2009. In 2007 s-a pastrat aceeasi reteta ca si in 2006, fiind insa schimbate locatiile atat pentru intrecerile sportive, cat si pentru concerte. Schimbarea locatiei a adus cu ea un numar si mai mare de echipe participante, in jur de 16, ceea ce a dus la organizarea unei competitii de fotbal speciale. La fel si line-up-ul a avut de castigat, numarul formatiilor din afara granitelor fiind mai mare decat in 2006. Astfel la festival au luat parte Defari (U.S.), Ra the Rugged Man (U.S.) si Dj. Flip & Prozack Turner (IR/U.S.), dar si trupe romanesti precum R.A.N.-S., La Familia, Bitza, Cedry2k & Dj Paul, Da Hood, Nimeni Altu’, Funktastiks etc.

Schimbarea efectiva s-a produs in 2009, atunci cand organizatorii au decis sa schimbe locatia, festivalul mutandu-se la Vama Veche. Durata de desfasurare a acestuia a fost dublata, la 4 zile, iar genurile muzicale, la fel si jocurile sportive au fost puternic diversificate. Noutatea in domeniul genurilor muzicale a constat in prezenta in line-up-ul festivalului a trupelor de reggae, dar si a fotbalului de masa, a voleiului si a fotbalului de plaja.

Avand in vedere schimbarea petrecuta cu un an in urma, editia din 2010 nu avea cum sa nu se tina intr-un loc mai putin exotic si cum trendul actual inclina spre folosirea zonelor impadurite, a venit si randul Summer Jam-ului sa aiba loc in padure. Locatia a mai fost folosita cu succes cu un an in urma, cu ocazia Iarmarocului, asa ca, daca si vremea avea sa fie de partea organizatorilor, editia din 2010 avea sa se anunte ca un succes.

Dupa un Iarmaroc 2010 ratat datorita vremii nefavorabile, in prima seara plouand naprasnic, eram tare dornic sa aflu cum e sa stai 3 zile in padure si sa ascult muzica aproape non-stop. Nu, exagerez, Iarmarocul din 2009 m-a pus inca de pe atunci in fata unei astfel de situatii, cand muzica de la cele 6 scene a curs aproape incontinuu in timpul celor 3 zile de festival..mmm, cat de bine poate fi sa te culci pe muzica si sa te trezesti pe muzica..

Dar sa revin la Summer Jam Fest, editia 2010. Am plecat spre Ploiesti cu inima indoita, datorita prognozei meteo deloc favorabile unui festival in aer liber, fiind anuntate ploi abundente iar tara fiind in haos general din cauza inundatiilor catastrofale. Aveam inca proaspata in minte imaginea Iarmarocului din 2010, desfasurat in padurea de la Urziceni, unde intr-o singura noapte perimetrul festivalului a devenit aproape impracticabil datorita ploii abundente si a slabei pregatiri din punct de vedere al precipitatiilor. Noroc ca nu totul tine de prognoza meteo si asa ca am luat-o la drum.

Drumul pana la Ploiesti a fost simplu, rapid, usor, doar la intrarea in localitate, datorita lucrarilor la pasarela de pe DN1 care face accesul catre periferia Ploiestiului, microbuzul a trebuit sa isi schimbe traseul. Am continuat calatoria catre Paulesti cu tramvaiul 101, strabatand orasul de la sud la nord. In statia de tramvai de la gara au venit si doua spanioloaice care mergeau tot la Festival. Prezenta lor acolo mi-a dat incredere ca eram pe drumul cel bun. Fetele din Andalusia nu stiau exact unde era locatia Festivalului si asa ca am continuat drumul impreuna. Cu ele mergea un caine negru, probabil cules de pe undeva, caci nu parea sa aiba vreo rasa. La acel moment ma intrebam ce aveau sa faca cu el pe perioada festivalului, deoarece in regulamentul acestuia fusese stipulat clar ca nu era voie cu animale de companie.

Cu o statie mai inainte de capatul tramvaiului ne-am dat jos pentru a lua microbuzul catre Paulesti. Biletul era destul de ieftin, 1,5 lei asa ca nu existau probleme din acest punct de vedere. Ne-am urcat toti trei in microbuz, dupa care i-am spus soferului unde sa ne lase. Ironia e ca desi i-am spus clar soferului care e destinatia noastra, acesta a uitat complet, aducandu-si aminte kilometri intregi mai departe unde trebuia sa ne lase. A intors si ne-a lasat la intrarea catre Festival. De acolo de unde ne-a lasat el, mai aveam cam cel putin o jumatate de ora de mers pe jos, mai intai printr-o padure deasa de foioase, pentru ca apoi sa traversam un camp cu maci si o balta. Abia dupa toate acestea a venit si parcarea Summer Jam, undeva pe dreapta, inainte de padurea unde avea loc festivalul. A mai durat inca vreo 15 minute, de acolo, pana am ajuns la poarta festivalului.

La intrare, am mers la ghiseul de bilete pentru a-mi ridica acreditarea. Am scos legitimatia si i-am aratat-o celui de la ghiseu. Numele meu nu era de gasit, la fel si acreditarea. Cred ca a durat o jumatate de ora, de telefoane, scuze si iar telefoane, pana cineva a decis ca mai bine imi dau acreditarea si asa se termina lucrurile bine. Isprava de la Peninsula 2009, unde la fel am avut probleme cu acreditarea, se repeta. Dar am trecut repede peste acest incident si am intrat catre zona de camping, sa scap odata de rucsac si de cort. Fetele de la intrare mi-au dat o bratara rosie pentru camping pentru ca sa se stie exact cine sta in camping sau inafara lui.

Zonele de camping au fost doua, exact la intrarea in complex, dispuse de o parte si de cealalta a aleii principale. Zona de camping, suna mult prea elaborat fata de ce era acolo, trebuie sa recunosc. In realitate erau doua palcuri de copaci imprejmuite de un gard metalic. Deja ambele zone erau ocupate cam in proportie de 70% si asta se intampla vineri in jur de ora 19. Am cautat o zona cat mai putin umblata si mai ferita si mi-am amplasat cortul. Cortul meu era al 2 lea, pe stanga, de la capat incoace, intr-o zona cat de cat uscata. Nu a durat mult si totul a fost ansamblat. Odata terminat acest aspect, am plecat spre zona de concerte. La intrare am mai primit o bratara portocalie, de data aceasta si o legitimatie de presa. Cei de la paza, firma Defense, si-au facut treaba pana ultimul om a iesit din zona de concerte, in fiecare zi de festival.

Zona de festival era compusa din 2 scene dispuse de-a lungul aleii principale, una la jumatatea aleii, iar cealalta la capatul opus al acesteia. Inafara de scene aveam pe dreapta o terasa Timisoreana, dupa care venea Goblin Summer Club. Aici aveam muzica din plin, dar si barul cu tot felul de produse alcoolice sau nu. Singurul lucru pe care l-am putut bea aici, ca de altfel pe toata durata festivalului, a fost Pepsi-ul oferit la un jeton. Tot aici, in cadrul Goblin Summer Club mai era amplasata o scena pentru DJ, care a oferit constant psihedelice si antrenante ritmuri de dubstep, dnb, bigbeats, garage, cam de cand se deschideau portile festivalului si pana cand zorile luminau din nou padurea de la Paulesti.

Chiar vis-a-vis de Goblin era terasa unde puteai sta confortabil sa mananci un mic cu mustar si castraveti murati, sau sa te delectezi cu o frigaruie proaspata. Singurul fapt dezamagitor a fost pretul, putin cam smuls, in conditiile in care 2 mici erau un jeton, iar o frigaruie sarea direct la 4 jetoane. In rest vanzatoarele de la gratare au muncit constant in conditii mai mult decat improprii, apa baltind exact sub picioarele lor si transformand totul intr-o mocirla in care ele stateau doar cu sandalele.

Un alt loc ce merita mentionat este zona de tarabe, de mini-shop-uri din zona festivalului, chiar dupa Goblin, pe dreapta. De la aceste magazinase puteai sa iti iei viniluri, tricouri, ochelari ai trupei True Ingredients, albumele trupelor ce tocmai concertasera pe scena live, dar si prajituri sau o cafea.

Am intrat in zona de concerte chiar la timp pentru a-i prinde pe cei de la True Ingredients. Acestia au sustinut un concert plin de viata, pentru mai bine de 0 ora si jumatate. Nici nu stiu cand s-a terminat concertul lor si au intrat pe scena DJ Vadim si cu trupa lui. Pozele au curs intreaga seara, pana in jurul orei 5 dimineata, cand deja primul card a fost umplut. Absolut tot ce era acolo parca ma striga, parca ma ademenea sa il surprind, in ipostaze din cele mai originale. Totul, luminile, artistii, publicul, toate acestea curgeau la unison, intr-o armonie cu greu de descris. Chiar si publicul care se plimba aparent bezemetic intre cele doua scene si terasele unde se vindeau mici, curgea intr-o ordine de basm, ce o poti gasi numai la stfel de festivaluri.

Din cand in cand ma intalneam cu cele doua spanioloaice care ba mi-au oferit sa beau, ba mi-au oferit sa fumez, dar am refuzat, caci era totul mult prea perfect ca sa mai am nevoie sa imi alterez perceptia. Ochii mei se bulbucau infometati prin obiectivul lacom pentru a prinde cat mai viu atmosfera feerica, ca de poveste ce se desfasura in fata mea. Ritmul, oamenii, sunetul dement al dubstepului m-au facut sa imi ies din fire si sa explodez in fata scenei Jam Stage, dansand ore in sir, ca un apucat, de parca nu mai exista altceva inafara de muzica, inafara de sunetul ce imi sfredelea creierii ca un burghiu, pentru a ma face sa devin sclavul lui si sa strig din toti rarunchii: Fuck yeaaaa!!Thank`s God for Dupbstepppp!!!!!!!!!!!!

Cu aceasta dispozitie am incheiat prima seara, in jurul orei 6 a zilei de sambata. Nici nu mai stiu cum am ajuns la cort si cum am adormit. Desi aveam inca vie imaginea cortului meu in noaptea in care am fost la Iarmaroc, in care apa patrunsese si imi udase aproape toate hainele, de data asta am ramas doar cu imaginea si astfel am putut adormi in liniste.

Dimineata, mai bine zis, pe la vreo 10, am iesit din cort in soarele cald si primitor. Pe afara toata lumea umbla bezmetica ba dupa tigari, ba dupa apa. Apa se mai gasea, dar tigari, ioc. Pe oricine vedeai, umbla dupa o tigara. Am stat pe un scaun alaturi de 3 baieti, la umbra unei masini de pompieri si am asteptat sa vina cineva cu o tigara. Nimeni... Nu eu nu fumez, dar eram simpatetic cu cei trei baieti.

E un lucru pe care nu l-am inteles la acest festival, nu e ceva important si asa ca nu o sa il trec la capitolul lucruri negative, dar se pare ca lucrurile de care era cea mai mare nevoie lipseau exact atunci cand trebuiau sa fie disponibile. Una e lipsa de tigari si ma gandesc ca trebuia cineva sa se gandeasca ca era nevoie de asa ceva. In intervalul 6 dimineata si ora 2 cand se deschideau portile festivalului singura alternativa de a-ti procura ceva de mancare sau de baut era magazinul de la intrarea in festival, mai mult un cort alb decat un magazin, de altfel. Si ma gandesc la acesti oameni ce vindeau la acel magazin, nu i-a venit nimanui de acolo in cap sa se duca sa cumpere un bax de tigari in contextul in care toata lumea se plimba prin fata lor intreband de zor dupa o tigara? Ce, le era frica de bani? La ora aia cei in nevoie ar fi dat orice numai sa isi ostoiasca nevoia cu cateva fumuri. Dar nu..

Asemanator a fost si cu lipsa cafelei. Exact atunci cand ea era mai dorita, ea a lipsit. Ma refer aici si la magazinul de la intrarea in zona festivalului, dar si la Cofee Shop-ul organizat in zona de concerte. Acesta din urma se inchidea la ora 2 noaptea si se deschidea exact peste 12 ore, la 2 ziua. Din nou intervalul in care toata lumea ori incerca sa mai reziste sau dimpotriva, cauta ceva cu care sa se trezeasca, cafeaua a lipsit. Nu putini au facut parte din aceasta categorie, a celor care au avut nevoie de cafea si nu au avut, daca nu s-au incumetat sa faca drumul de mai bine de 40 de minute de mers pe jos, pana in Paulesti.

Eu unul am plecat, caci vroiam sa mananc ceva cat se poate de satios si de decent, pentru ca inafara de mici, pe teritoriul festivalului, orice altceva si ma refer aici la preparatele pe baza de carne, erau mult prea scumpe pentru ca sa merite. Deja am inteles ca in tara asta se prefera jetoanele.... dar 4 jetoane pentru niste frigarui, nu vi se pare cam mult? 4 jetoane pentru niste frigarui, asta insemnand 16 lei...nu vi se pare prea mult? Mie, unul mi se pare excesiv! Asa ca mi-am luat camera la spinare si am plecat catre Paulesti.

Initial am vrut sa plec direct in Ploiesti si acolo sa mananc ceva. Am renuntat la aceasta idee cand am vazut norii de pe cer. Pana la urma am aterizat intr-o pizzerie din Paulesti, pe nume Traffic Pizza. Am dat si aici 16 lei, dar de data asta era vorba de specialitatea casei, o mandrete de pizza Traffic, cu toate minunatiile pe care ti le-ai putea inchipui pe o pizza. Deja ma simteam altfel. Am baut o cafea si o bere si as mai fi stat pe acolo, daca nu s-ar fi pornit sa toarne ploaia, de ziceai ca s-au rupt cerurile. Noroc cu seful restaurantului, care s-a oferit, bineinteles, contra unei sume de bani, sa ma duca cu masina pana la poarta festivalului. I-am dat 10 lei pentru calatorie, dar a meritat pe deplin in conditiile in care ploaia se revarsa in suvoaie de nu puteai sa vezi nici macar la 2 metri.

Am fugit in cort unde am stat nemiscat aproape 2 ore, timp in care ploaia a curs intr-un ritm infiorator iar la sfarsit am avut ocazia sa ma felicit pentru locul pe care l-am ales pentru a-mi amplasa cortul. Nu a intrat nici macar o picatura de apa inauntru, iar datorita amplasarii cortului mai intr-o parte, pamantul nu avusese ocazia ssforme in mocirla ca in cazul restului campingului. In rest, in jur era o mocirla de nedescris. Pamantul si asa moale de la ploaia din ziua precedenta, acum era transformat intr-un clei moale ce era purtat de colo colo de cei ce vroiau sa intre sau sa iasa din camping.

Aici nu sunt de acord. Am numai vorbe bune despre acest festival, dar parca aici a fost o scapare prea mare. Oare nu a anticipat nimeni posibilitatea de a ploua, oare nu exista vreo posibilitate ca zona sa fie amenajata in vreun fel incat cei ce au ales sa campeze sa fie feriti de ploaie si de noroi?
Eu am fost norocos si am prins un loc mai bun, dar tot am avut noroi pana la glezne in mod constant pe tenesi. Nu vreau sa vorbesc de cei ce au fost mai putin inspirati si si-au pus cortul undeva in fundul zonei de camping si au avut de traversat toata distanta prin noroi. Nu ma voi referi la cei care au avut ghinionul sa le ploua in cort sau sa li se imbibe sacii de dormit de apa infiltrata pe dedesubt.

Am uitat repede de ploaie si am intrat in atmosfera cand am vazut-o pe Diana imbracata de oras, cu sandalute ce mai bine se potriveau cu asfaltul Dorobantilor decat cu noroiul festivalului din codru. Am intrat in cort si am tras impreuna cateva fumuri pentru a iesi apoi si a lua cu asalt aleile din padure. Eram din nou in forma pentru o noua zi de poze si de distractie. Ploaia a stat si asa a ramas pana a doua zi.

Trupele parca explodau pe scena iar eu nu ma puteam satura de ceea ce vedeam si auzeam, pluteam intre cele doua scene si ma minunam. Trupe ca Promoe, Ziggy and the Reinascence Band, A Skills, Deekline sau Sicknature, Gojira m-au tinut treaz pana dimineata. A treia zi de festival, cea de duminica m-a prins in fata scenei unde cu dezinvoltura si umorul sau caracteristic mixa Gojira. Pozele au curs din nou pana m-au durut ochii, dar nu regret vreo secunda. M-am dus din nou la culcare.

Mi-a placut enorm sonorizarea de la acest festival, la fel si amplasarea scenelor, astfel incat sunetul de la una sa nu se amestece cu cel de la cealalta scena. Doar daca stateai in cort apucai sa le auzi pe toate la un loc, dar deja erau prea departe ca sa te deranjeze in vreun fel. JBL urile au sunat perfect pana dimineata redand muzica la o calitate de neimaginat, fie ca era vorba de injuraturile fara de perdea ale celor de la Paratizii sau de la Brigada Hades, fie ca era vorba de cantecele line de inteles ale lui Promoe, sau a celor de la True Ingredients sau a celor ce l-au acompaniat pe DJ Vadim.

Toata aceasta muzica, impletita cu efectele vizuale si cu atmosfera generala de buna dispozitie a festivalului, in ciuda ploii torentiale de sambata, in combinatie cu locatia si oamenii prezenti la festival au creat o armonie cu greu de descris, in care faceai ceea ce vroiai, cand vroiai.

In ciuda tonelor de bere ce au fost consumate nu s-au inregistrat incidente violente. Singurul incident, destul de reprobabil, in conditiile in care intrarea la acest festival nu a fost deloc scumpa, a fost depistarea unui numar de bratari contrafacute. Cifra oficiala pomeneste despre un numar de peste 200 de bratari ce au fost contrafacute, dar imi e greu sa cred acest lucru, in conditiile in care acestea purtau insemnul spectacolului si e destul de dificil sa realizezi o bratara destul de rezistenta ca si cea originala. Inteleg sa fi fost maxim 10, hai sa spunem, 20 care au incercat sa falsifice bratarile. Pana la urma a fost luata decizia ca toate bratarile portocalii sa fie inlocuite cu bratari verzi si asa a fost rezolvata problema.

O alta decizie extrem de salutara a fost amplasarea de paleti in fata scenei Live si astfel cei ce erau in fata ei au putut sa se apropie mai mult de cei care le incantau auzul.

Cea de-a treia zi a venit ca un bonus, multi dintre cei prezenti plecand de dimineata. La ora 2 cand s-au deschis portile festivalului, pe teritoriul acestuia mai erau cel mult jumate din cei ce numai cu o seara inainte se plimbau pe aleile festivalului.

Soarele fiind de data asta sus pe cer a venit si Andreea. Odata cu venirea ei am inceput sa ma intorc la lumea reala. Festivalul se terminase, acesta era feelingul general, desi pe scena inca mai canta Suie Paparude si Parazitii. Punctul culminant fusese atins in seara de dinainte si nimic nu mai avea puterea de a aduce inapoi ceea ce a fost. Gratarele mai frigeau ultimii mici, fetele de la magazinul cu prajituri mai vinceau ultimele brownies, la magazinul de tricouri mai erau doar cateva modele ce nu fusesera vandute pana atunci, dar cu totii simteam asta, ca nu mai aveam ce face acolo, ca era timpul sa vizitam urmatoarea editie, cea din 2011. Vom fi acolo!!

Respect organizatorilor pentru modul in care au mers lucrurile, pentru profesionalismul de care au dat dovada in rezolvarea micilor incidente ce au avut loc pe parcursul celor 3 zile. As fi dorit o mai mare prezenta visavis de problema precipitatiilor si a adapostului in caz ca ele depasesc un anumit numar de litri pe metru patrat, dar in general lucrurile au fost la superlativ.

luni, 31 august 2009

Madonna si tiganii

A venit si Madonna in Romanica noastra mioritica si asta e semn de bine, e ca si cum ne-a pus Dumnezeu mana in cap si acum putem spera la si mai bine...poate asa se mai gandeste si U2 sa nu ne mai evite in turneele sale de promovare. Si acum ca tot a venit regina muzicii pop si a dat peste cap toata suflarea media din Romania, sa ma bag si eu in vorba si sa comentez memorabilul episod in care Madonna a gasit de cuviinta, sufletista de ea, mancao-ar mama sa o manance, sa ne bata pe obraz ca vezi nene, la noi e mai greu cu dragostea de frate, si anume fata de Rromi.

Acum, dragi tovarasi si prieteni, ca mi se umple inima de haz si de spirit de impaciuire, sa nu aruncam noi primii cu piatra. N-o fi stiut fata ce spune, la cat sta ea prin hoteluri si toata ziua e urmarita de paparrazzi si alte lighioane de astea scarboase. Acuma nu stiu eu daca sunteti voi gata sa judecati problema asta in ansamblu si daca puteti face cumva vreo legatura dintre acest mic incident cu Madonna si moartea lui Michael Jackson. Si nu ma refer aici exclusiv la moartea lui Michael Jackson, ci la viata lui, la controversele din jurul lui, la abominabila masinarie media care este pusa in miscare in jurul unui artist de talia lui. Desi sunt om de media, va rog sa bagati de seama tonul ironic pe care il folosesc cu privire la media si fac acest lucru fara vreun fel de gratuitate.

Madonna nu mai e o persoana, ea este un mit, un Idol si mitul trebuie bine construit si intretinut. Cu cat mitul e mai mare, cu atat masinaria din spatele lui este mai performanta si mai ampla, cu atat oamenii care se ascund in spatele unui astfel de nume sunt mai multi si mai variati. Ma refer aici la considerabila adunare de compozitori, de textieri, de dansatori si coregrafi, de costumieri, de regizori care pun in scena turneele mondiale, apoi toata pleiada de agentii de presa partenere, de firme de catering, furnizorii de materiale care se pun in miscare pe plan local.

Si de la unii la ceilalti, informatia circula nemijlocit, si la un moment dat cineva aude ca in romania uniunea europeana are o serie de programe cu discriminarea rromilor, saracii de ei. Dragii de ei, asa sunt de dezavantajati, de imi vine sa construiesc o casa pentru ei toti si sa le dau foc, exact asa cum a facut Vlad Tepes pe vremea lui.

Acum, ca Madonna s-a gandit sa ne faca putina morala cu privire la discriminare, nu e gresit, ci e chiar de bon ton. A fost modul in care a facut-o unul neinspirat? Si asta e discutabil. Asa, rupt din context, sa ii spui maharului de Dorobanti, care a platit 800 lei pentru un bilet VIP, ca nu are grija de fratele lui tiganul de langa el, nu prea pare de bon ton. Dar ce spun eu? Ca toata suflarea de acolo a fost profund jignita si a huiduit-o pe Madonna cat de mult a putut. Si asa ca s-o fi simtit saraca cam stingherita acolo pe scena, in timp ce lumea numai nu arunca cu rosii si cu oua in ea.Urat de tot din partea noastra?

Eu spun ca a fost nepotrivire, a fost o greseala de comunicare. Undeva cineva nu si-a facut treaba, sau i-a scapat un mic detaliu. Si ce a functionat cel mai tare a fost dezinformarea, scoaterea din context a evenimentului cu tiganii. Daca nu erau tigani, erau homosexuali, iar daca nu erau homosexuali erau extraterestri... Si vedeti, folosesc termenul de tigani pentru ca ma cac in ei de rromi. Ca de cand am intrat in Uniunea Europeana, minoritatile au ajuns sa aiba mai multe drepturi decat majoritatea. Dar dreptul meu de om normal cine mi-l apara, acela de cetatean Roman. Asa ca draga Madonna, sa ne pupi pe toti in cur cu toate ifosele astea despre protectia minoritatilor. Am avut atatea marsuri ale homosexualilor, atatea discursuri cu drepturile minoritatilor de imi vine sa vars. Vezi tu, micul tau artificiu de imagine nu a prea functionat la noi, stim noi ca tu ai facut asta din dragoste, dar asta e lumea reala, in care noi ne vedem de treburile noastre si ne ocupam de vecinii nostri asa cum credem de cuviinta.

In alta ordine de idei, de ce a reactionat lumea asa, a facut Madonna ceva chiar atat de reprobabil? Iubeste ea tiganii mai mult decat pe ceilalti oameni? Eu nu cred. A fost evenimentul cu tiganii unul special doar pentru Romania? Din nou, nu. Este Madonna singura cantareata care a introdus influente tiganesti in programul ei? Sa ne gandim putin. Cumva Pisica Alba Pisica Neagra al lui Kusturitza va spune ceva? Dar Gogol Bordelo? Dar repertoriul tiganesc vechi deja de vreo 2 ani de zile al Loredanei Groza? Eu zic ca deja e un trend? E chiar atat de surprinzator ca Madonna a inclus in programul ei muzica de influenta tiganeasca in contextul in care intreaga industrie muzicala din zona abordeaza aceste influente? Faptul ca Madonna, care e un artist de talie mondiala, vrea sa fie cat mai aproape de public si de preferintele lui, ar trebui sa ne bucure.
Dar eu spun ca cineva nu si-a facut temele cum trebuie si nu prea a inteles cum sta la noi cu dragostea de tigani si manelari. Deci daca e cineva de acuzat aici e de acuzat managementul Madonnei, firma ei de PR care nu si-a facut temele si nu a putut prevedea ca un asa statement nu ar prea fi pe placul romanului care a venit sa o asculte pe ea ca artista, si nu sa primeasca palme pe motiv ca nu ii iubeste pe niste cacanari.

Caci am auzit si voci din acestea, care au spus ca tot au asteptat-o pe Madonna sa cante, sa dea un recital, si in loc au avut o lectie impresionanta de fitness. Madonna e un show intreg, si pentru asta s-au adunat 70000 de oameni in Parcul Izvor, pentru a o vedea in toata splendoarea, pe ea, un artist cu o cariera impresionanta de peste 30 de ani. Eu zic ca daca oamenii au vrut opera, sa se fi dus la opera. Sau sa se duca catre alte genuri muzicale. Tori Amos, de exemplu, poarta cu ea intotdeauna promisiunea unui recital de neuitat. De ce? Pentru ca ea e Tori Amos si pentru ca ea tine cu dintii la stilul ei unic si este profesionista in acest stil. Si atunci muzica ei se adreseaza numai unui singur gen de public.

Dar ce sa faci atunci cand esti un artist de talia Madonnei si cand trebuie sa multumesti toata lumea? Ajungi sa ai o cariera in care ai cam trecut prin toate stilurile muzicale, in care intreaga viata iti este un experiment, o noutate. Iar atunci cand ajungi sa ai un concert de promovare al unui album, vei vrea sa dai un recital care sa includa toate influentele prin care ai trecut in cei peste 30 de ani de cariera muzicala, si in acelasi timp, sa te mai si adresezi publicului care e in fata ta. Nu sunt unul dintre cei mai infocati fani ai Madonnei, ca sa ma pun acum sa descriu intreaga ei cariera, dar ca si simplu privitor, am putut observa trecerea drastica de la un stil la altul, de la un album la altul, iar show-ul de la Bucuresti nu avea cum sa fie altcumva decat un impresionant remix al tuturor acelor stiluri.

Asa ca daca nu stiu ce cantareata de pe TarafTV sau vreun alt post de televiziune obscur din Romania, care se crede mare artista, scrie pe Facebook ca Madonna nu a cantat, eu zic sa ma pupe in cur. Cand o sa ajunga ea sa tina un spectacol asa cum face Madonna, atunci sa deshida gura. Caci eu zic ca e usor sa iti faci imagine pe marginea unui astfel de eveniment, sau a unui artist de talia Madonnei. Ce mai, comentezi putin, mai arunci putin cu noroi, si gata esti mare, parca incepi sa stralucesti putin. Dar nu e asa dragi tovarasi, ca de aia exista valori pe lumea asta, si din fericire, inca e destul de greu ca publicul sa fie prostit chiar asa. Imi pare nespus de rau ca nu am fost la concertul Madonnei, pentru a putea fi in acelasi loc cu un om care nu s-a ferit vreodata de la a munci, de la a fi cat mai perfectionist, de la a fi un adevarat profesionist, care si-a construit imaginea cu ore nesfarsite de munca, cu o deschidere extraordinara catre nou si catre a experimenta stiluri din cele mai variate. Si care nu mai are nevoie de a-si arata sanii sau fundul pentru a se face remarcata, nu ca nu ar fi inca o femeie extraordinar de sexi si de frumoasa.

Deci varianta mea este ca ne aflam in fata unui mare dezastru de comunicare, in care cineva care trebuia sa isi faca temele nu si le-a facut, sau nu a putut prevedea intreaga gama de efecte pe care le-ar fi putut avea un asemenea statement. Si eroarea s-a produs, iar apoi a urmat pohoiul, in sensul ca Media atat a asteptat, sa mai umple cateva mii de imagini cu afirmatii si comentarii.


miercuri, 19 august 2009

Spirit of Burgas Festival, Burgas. Bulgaria 2009

Spirit of Burgas, primul meu festival inafara tarii, mare, Bulgaria, mancare buna si ieftina, servicii excelente si neasemuita ospitalitate bulgareasca, acestea erau ideile cu care o luam din loc urmarind geana Garminul proaspat instalat pe HTCul Andreei. Iesirea din tara a fost usoara, iar calatoria prin muntii Bulgariei, conform traseului aratat de sistemul de navigatie, a meritat tot efortul. O fi fost el cel mai scurt traseu, dar a fost si cel mai interesant, deoarece nu a facut niciun rabat de la a ramane cat mai scurt, aceasta insemnand inclusiv folosirea drumurilor de tara, strabaterea unor tinuturi parca uitate de istorie, dar si a unor zone cu un relief muntos cu adevarat spectacular.
Totul a devenit
si mai interesant in momentul in care HTC-ul a dat ortul popii la jumatatea traseului si astfel am ramas
la mila destinului si a traseului printat informativ cu ruta de urmat. Automat legendele cu haiducii bulgari traficanti de organe “care vin si-ti iau rinichii”, cu politistii bulgari care stau pe capul saracilor turisti romani ca sa le ia banul de vacanta, toate acestea au inceput sa se aglomereze in minte. Automat masina 4x4 maronie care s-a tinut dupa noi vreo ora, in care erau 3 oameni imbracati in uniforma, a devenit simbolul politiei bulgare corupte puse cu orice pret sa ne urmareasca si ca la cea mai mica abatere sa ne sanctioneze. La fel si Opelul Astra maroniu pe care l-am depasit de cateva ori a devenit in mintea noastra masina care avea la un moment dat sa se puna de-a curmezisul drumului si din padure sa sara cativa haiduci bulgari care sa ne deposedeze de masina si de tot ce mai aveam.
Dar toate au ramas la nivelul legendelor, majoritatea dintre ele promovate de oamenii de rea intentie care si-au facut masinile “furate” prin Bulgaria de dragul recuperarii asigurarilor, sau de hotelierii romani frustrati din ce in ce mai mult de faptul ca romanii aleg tot mai frecvent sa isi petreaca vacantele pe litoralul Bulgar, care ofera servicii din ce in ce mai extinse si sunt de mii de ori mai ospitalieri decat multi dintre ofertantii de servicii net inferioare din Romania.


In final se pare ca Dumnezeu a tint cu noi si am ajuns in Burgas, un oras modern, a carui orizont este dominat de o multitudine de cladiri de depasesc lejer 20 – 30 de etaje, astfel incat panorama intregului oras devine un adevarat spectacol.



Inca de la inceput ne-a frapat gradul destul de redus de expunere a festivalului, the Spirit of Burgas. Nu tu bannere, nu tu afise, nu tu vreun poster care sa dea de inteles ca in acel oras se petrecea vreun festival, astfel incat localizarea lui a insemnat o adevarata aventura.Odata localizat festivalul, restul a fost un fleac. Pana si negocierile cu cei de la organizare pentru a putea patrunde cu camera pe teritoriul festivalului au fost un nimic.
Prima seara a noastra acolo, care a fost defapt cea de-a doua seara a festivalului, acesta incepand de vineri, ne-a adus in fata trupe ca De Phazz, The Fun Loving Criminals, Sepuko 6, Cinnaman, Future Shock, dar si pe AG Weinberger Band, din Romania. Acestea au fost doar o parte mica din cei ce au cantat si ne-au incantat in noaptea de sambata spre duminica.
Карта на фестивала

Ca si cifre Festivalul Burgas, ce a avut ca principali sponsori pe Tuborg si pe Jack Daniels, acesta a insumat in jur de 60 de formatii si artisti printre care cei mai cunoscuti au fost Faith No More, Fun Lovin’ Criminals, Crystal Method, Dreadzone, Clawfinger, Gravity Co, LTJ Bukem feat. MC Conrad, Sub Focus, Speedy J, Alexander Kowalski. Toti acestia au evoluat pe 7 scene separate ce au adapostit genuri muzicale ce au variat intre rock, jazz, blues, electro, minimal, triphop, migrand usor spre zona latino, salsa, merengue, atingand astfel pana si gusturile celor mai inveterati pasionati de muzica. Acolo am descoperit un public mai degraba relaxat, oarecum in cautarea unei alternative de distractie, decat unul extrem de pasionat de muzica, astfel incat majoritatea scenelor pareau ca fiind nebagate in seama.

Printre cele mai vii scene s-au numarat The Main Stage, Jack Daniels Rock Stage, Blues and Jazz Stage, dar si Black Sea Salsa Fest, unde oamenii s-au intrecut in a-si arata maiestria in ale dansului de sange fierbinte, fiind organizate adevarate workshopuri de salsa unde cei dornici sa se initieze in acest dans al dragostei o puteau face in compania unor experimentati dansatori profesionisti.


Cea de-a doua seara a noastra acolo, in fapt cea de a treia si cea din urma a festivalului i-a adus pe scena pe rockerii turbati de la Clawfinger si pe cei doi pionieri ai muzicii Electro, Crystal Method.






Ce a fost mai suprinzator a fost sa ne dam seama, in drum spre locatia evenimentului, ca defapt adevaratul festival se desfasura inafara perimetrului acesta, in parcul din imediata apropiere. Acolo fanii Clawfinger au organizat o adevarata adunare ad-hoc profund colorata de sticle de vodca si de whiskey, ca doar asa merge mai bine muzica pentri barbati, de ti se mai face pofta de un mic pogo, frumusel, asezat, ca doar nu suntem la razboi. Dar pogo a fost si in fata scenei, ce-i drept, nu asa de organizat si de profund ca cel de la Peninsula cu prilejul concertului the Prodigy, dar a fost indeajuns incat sa imi aduc aminte cu placere de acele momente.

Dupa Clawfinger, Crystal Method au calmat spiritele dar nu s-au lasat mai prejos si astfel multimea a stat pana tarziu in noapte sa asculte piese ca Busy Child, Drown in the now, Sine Language, Now is the time etc. Si lumea a dansat, a dat din cap, a ascultat lume buna, si faptul ca nu intelegeam o iota din ceea ce se vorbea acolo, asta nu ne-a impiedicat sa ne simtim bine si sa vrem si mai mult.
Festivalul de la Burgas nu a insemnat numai muzica, dar a inclus si momente artistice de iluzionism, acrobatii aeriene din seria Spiderman in cautarea viermelui de matase, care la un moment dat deja era fluture si astfel s-a rupt coarda. Astfel umorul a fost la el acasa, astfel incat am putut sa ne simtim impliniti. Am plecat de la festival tarziu in noapte, cu inimile pline si nu inainte de a vizita magazinul de amintiri unde daca erai indeajuns de nebun puteai sa iti faci un piercing sau sa iti faci un tatuaj.
Ca si comparatie, festivalul de la Burgas ramane o alternativa, dar faptul ca e doar la a doua sa editie isi spune cuvantul, atat ca si line up, dar ca si organizare. Ca minus trebuie sa mentionez proasta amplasare a scenelor, ceea ce a facut ca sunetul de la o scena sa fie perceptibil la celelalte si invers, si asfel traiul pe perimetrul festivalului era de multe ori comparabil cu cel din pietele autohtone unde fiecare isi pune propria manea si astfel nu mai intelegi nimic. In acelasi timp, spiritul balcanic nu s-a dezmintit, practicarea preturiler maximale nefiind straina nici colegilor nostri bulgari. Astfel am ajuns sa platim 7 euro pe 4 hotdog-uri, care erau mai mult paine si mai putin crenwurst. Dar aceste aspecte au putut fi trecute cu vederea multumita bunei dispozitii si a ospitalitatii bulgare de exceptie.


Burgas Fest, a 3-a editie, cam peste un an? Hai sa vedem!!