Iata ca a trecut si cea de-a 4-a editie a festivalului Summer Jam Fest. Deja au trecut cateva zile de atunci, dar ecourile acestui festival nu contenesc sa apara.
A inceput totul prin 2006 cand festivalul a avut loc exclusiv in Bucuresti, in diferite locatii, timp de doua zile. Pe langa concerte, care au avut loc in clubul B52, au mai avut loc o serie de competitii sportive ce au avut loc pe terenul e sport al liceului Mihai Viteazul, dar si pe terenul sintetic din Drumul Taberei. Impletirea muzicii cu intrecerile sportive a fost extrem de salutara si astfel, conform sitului oficial al Summer Jam Fest, (SummerJam.ro), festivalul s-a bucurat de o audienta destul de numeroasa pentru acea prima editie, circa o mie de oameni au luat parte la distractie.
Au fost apoi editiile din 2007 si 2009. In 2007 s-a pastrat aceeasi reteta ca si in 2006, fiind insa schimbate locatiile atat pentru intrecerile sportive, cat si pentru concerte. Schimbarea locatiei a adus cu ea un numar si mai mare de echipe participante, in jur de 16, ceea ce a dus la organizarea unei competitii de fotbal speciale. La fel si line-up-ul a avut de castigat, numarul formatiilor din afara granitelor fiind mai mare decat in 2006. Astfel la festival au luat parte Defari (U.S.), Ra the Rugged Man (U.S.) si Dj. Flip & Prozack Turner (IR/U.S.), dar si trupe romanesti precum R.A.N.-S., La Familia, Bitza, Cedry2k & Dj Paul, Da Hood, Nimeni Altu’, Funktastiks etc.
Schimbarea efectiva s-a produs in 2009, atunci cand organizatorii au decis sa schimbe locatia, festivalul mutandu-se la Vama Veche. Durata de desfasurare a acestuia a fost dublata, la 4 zile, iar genurile muzicale, la fel si jocurile sportive au fost puternic diversificate. Noutatea in domeniul genurilor muzicale a constat in prezenta in line-up-ul festivalului a trupelor de reggae, dar si a fotbalului de masa, a voleiului si a fotbalului de plaja.
Avand in vedere schimbarea petrecuta cu un an in urma, editia din 2010 nu avea cum sa nu se tina intr-un loc mai putin exotic si cum trendul actual inclina spre folosirea zonelor impadurite, a venit si randul Summer Jam-ului sa aiba loc in padure. Locatia a mai fost folosita cu succes cu un an in urma, cu ocazia Iarmarocului, asa ca, daca si vremea avea sa fie de partea organizatorilor, editia din 2010 avea sa se anunte ca un succes.
Dupa un Iarmaroc 2010 ratat datorita vremii nefavorabile, in prima seara plouand naprasnic, eram tare dornic sa aflu cum e sa stai 3 zile in padure si sa ascult muzica aproape non-stop. Nu, exagerez, Iarmarocul din 2009 m-a pus inca de pe atunci in fata unei astfel de situatii, cand muzica de la cele 6 scene a curs aproape incontinuu in timpul celor 3 zile de festival..mmm, cat de bine poate fi sa te culci pe muzica si sa te trezesti pe muzica..
Dar sa revin la Summer Jam Fest, editia 2010. Am plecat spre Ploiesti cu inima indoita, datorita prognozei meteo deloc favorabile unui festival in aer liber, fiind anuntate ploi abundente iar tara fiind in haos general din cauza inundatiilor catastrofale. Aveam inca proaspata in minte imaginea Iarmarocului din 2010, desfasurat in padurea de la Urziceni, unde intr-o singura noapte perimetrul festivalului a devenit aproape impracticabil datorita ploii abundente si a slabei pregatiri din punct de vedere al precipitatiilor. Noroc ca nu totul tine de prognoza meteo si asa ca am luat-o la drum.
Drumul pana la Ploiesti a fost simplu, rapid, usor, doar la intrarea in localitate, datorita lucrarilor la pasarela de pe DN1 care face accesul catre periferia Ploiestiului, microbuzul a trebuit sa isi schimbe traseul. Am continuat calatoria catre Paulesti cu tramvaiul 101, strabatand orasul de la sud la nord. In statia de tramvai de la gara au venit si doua spanioloaice care mergeau tot la Festival. Prezenta lor acolo mi-a dat incredere ca eram pe drumul cel bun. Fetele din Andalusia nu stiau exact unde era locatia Festivalului si asa ca am continuat drumul impreuna. Cu ele mergea un caine negru, probabil cules de pe undeva, caci nu parea sa aiba vreo rasa. La acel moment ma intrebam ce aveau sa faca cu el pe perioada festivalului, deoarece in regulamentul acestuia fusese stipulat clar ca nu era voie cu animale de companie.
Cu o statie mai inainte de capatul tramvaiului ne-am dat jos pentru a lua microbuzul catre Paulesti. Biletul era destul de ieftin, 1,5 lei asa ca nu existau probleme din acest punct de vedere. Ne-am urcat toti trei in microbuz, dupa care i-am spus soferului unde sa ne lase. Ironia e ca desi i-am spus clar soferului care e destinatia noastra, acesta a uitat complet, aducandu-si aminte kilometri intregi mai departe unde trebuia sa ne lase. A intors si ne-a lasat la intrarea catre Festival. De acolo de unde ne-a lasat el, mai aveam cam cel putin o jumatate de ora de mers pe jos, mai intai printr-o padure deasa de foioase, pentru ca apoi sa traversam un camp cu maci si o balta. Abia dupa toate acestea a venit si parcarea Summer Jam, undeva pe dreapta, inainte de padurea unde avea loc festivalul. A mai durat inca vreo 15 minute, de acolo, pana am ajuns la poarta festivalului.
La intrare, am mers la ghiseul de bilete pentru a-mi ridica acreditarea. Am scos legitimatia si i-am aratat-o celui de la ghiseu. Numele meu nu era de gasit, la fel si acreditarea. Cred ca a durat o jumatate de ora, de telefoane, scuze si iar telefoane, pana cineva a decis ca mai bine imi dau acreditarea si asa se termina lucrurile bine. Isprava de la Peninsula 2009, unde la fel am avut probleme cu acreditarea, se repeta. Dar am trecut repede peste acest incident si am intrat catre zona de camping, sa scap odata de rucsac si de cort. Fetele de la intrare mi-au dat o bratara rosie pentru camping pentru ca sa se stie exact cine sta in camping sau inafara lui.
Zonele de camping au fost doua, exact la intrarea in complex, dispuse de o parte si de cealalta a aleii principale. Zona de camping, suna mult prea elaborat fata de ce era acolo, trebuie sa recunosc. In realitate erau doua palcuri de copaci imprejmuite de un gard metalic. Deja ambele zone erau ocupate cam in proportie de 70% si asta se intampla vineri in jur de ora 19. Am cautat o zona cat mai putin umblata si mai ferita si mi-am amplasat cortul. Cortul meu era al 2 lea, pe stanga, de la capat incoace, intr-o zona cat de cat uscata. Nu a durat mult si totul a fost ansamblat. Odata terminat acest aspect, am plecat spre zona de concerte. La intrare am mai primit o bratara portocalie, de data aceasta si o legitimatie de presa. Cei de la paza, firma Defense, si-au facut treaba pana ultimul om a iesit din zona de concerte, in fiecare zi de festival.
Zona de festival era compusa din 2 scene dispuse de-a lungul aleii principale, una la jumatatea aleii, iar cealalta la capatul opus al acesteia. Inafara de scene aveam pe dreapta o terasa Timisoreana, dupa care venea Goblin Summer Club. Aici aveam muzica din plin, dar si barul cu tot felul de produse alcoolice sau nu. Singurul lucru pe care l-am putut bea aici, ca de altfel pe toata durata festivalului, a fost Pepsi-ul oferit la un jeton. Tot aici, in cadrul Goblin Summer Club mai era amplasata o scena pentru DJ, care a oferit constant psihedelice si antrenante ritmuri de dubstep, dnb, bigbeats, garage, cam de cand se deschideau portile festivalului si pana cand zorile luminau din nou padurea de la Paulesti.
Chiar vis-a-vis de Goblin era terasa unde puteai sta confortabil sa mananci un mic cu mustar si castraveti murati, sau sa te delectezi cu o frigaruie proaspata. Singurul fapt dezamagitor a fost pretul, putin cam smuls, in conditiile in care 2 mici erau un jeton, iar o frigaruie sarea direct la 4 jetoane. In rest vanzatoarele de la gratare au muncit constant in conditii mai mult decat improprii, apa baltind exact sub picioarele lor si transformand totul intr-o mocirla in care ele stateau doar cu sandalele.
Un alt loc ce merita mentionat este zona de tarabe, de mini-shop-uri din zona festivalului, chiar dupa Goblin, pe dreapta. De la aceste magazinase puteai sa iti iei viniluri, tricouri, ochelari ai trupei True Ingredients, albumele trupelor ce tocmai concertasera pe scena live, dar si prajituri sau o cafea.
Am intrat in zona de concerte chiar la timp pentru a-i prinde pe cei de la True Ingredients. Acestia au sustinut un concert plin de viata, pentru mai bine de 0 ora si jumatate. Nici nu stiu cand s-a terminat concertul lor si au intrat pe scena DJ Vadim si cu trupa lui. Pozele au curs intreaga seara, pana in jurul orei 5 dimineata, cand deja primul card a fost umplut. Absolut tot ce era acolo parca ma striga, parca ma ademenea sa il surprind, in ipostaze din cele mai originale. Totul, luminile, artistii, publicul, toate acestea curgeau la unison, intr-o armonie cu greu de descris. Chiar si publicul care se plimba aparent bezemetic intre cele doua scene si terasele unde se vindeau mici, curgea intr-o ordine de basm, ce o poti gasi numai la stfel de festivaluri.
Din cand in cand ma intalneam cu cele doua spanioloaice care ba mi-au oferit sa beau, ba mi-au oferit sa fumez, dar am refuzat, caci era totul mult prea perfect ca sa mai am nevoie sa imi alterez perceptia. Ochii mei se bulbucau infometati prin obiectivul lacom pentru a prinde cat mai viu atmosfera feerica, ca de poveste ce se desfasura in fata mea. Ritmul, oamenii, sunetul dement al dubstepului m-au facut sa imi ies din fire si sa explodez in fata scenei Jam Stage, dansand ore in sir, ca un apucat, de parca nu mai exista altceva inafara de muzica, inafara de sunetul ce imi sfredelea creierii ca un burghiu, pentru a ma face sa devin sclavul lui si sa strig din toti rarunchii: Fuck yeaaaa!!Thank`s God for Dupbstepppp!!!!!!!!!!!!
Cu aceasta dispozitie am incheiat prima seara, in jurul orei 6 a zilei de sambata. Nici nu mai stiu cum am ajuns la cort si cum am adormit. Desi aveam inca vie imaginea cortului meu in noaptea in care am fost la Iarmaroc, in care apa patrunsese si imi udase aproape toate hainele, de data asta am ramas doar cu imaginea si astfel am putut adormi in liniste.
Dimineata, mai bine zis, pe la vreo 10, am iesit din cort in soarele cald si primitor. Pe afara toata lumea umbla bezmetica ba dupa tigari, ba dupa apa. Apa se mai gasea, dar tigari, ioc. Pe oricine vedeai, umbla dupa o tigara. Am stat pe un scaun alaturi de 3 baieti, la umbra unei masini de pompieri si am asteptat sa vina cineva cu o tigara. Nimeni... Nu eu nu fumez, dar eram simpatetic cu cei trei baieti.
E un lucru pe care nu l-am inteles la acest festival, nu e ceva important si asa ca nu o sa il trec la capitolul lucruri negative, dar se pare ca lucrurile de care era cea mai mare nevoie lipseau exact atunci cand trebuiau sa fie disponibile. Una e lipsa de tigari si ma gandesc ca trebuia cineva sa se gandeasca ca era nevoie de asa ceva. In intervalul 6 dimineata si ora 2 cand se deschideau portile festivalului singura alternativa de a-ti procura ceva de mancare sau de baut era magazinul de la intrarea in festival, mai mult un cort alb decat un magazin, de altfel. Si ma gandesc la acesti oameni ce vindeau la acel magazin, nu i-a venit nimanui de acolo in cap sa se duca sa cumpere un bax de tigari in contextul in care toata lumea se plimba prin fata lor intreband de zor dupa o tigara? Ce, le era frica de bani? La ora aia cei in nevoie ar fi dat orice numai sa isi ostoiasca nevoia cu cateva fumuri. Dar nu..
Asemanator a fost si cu lipsa cafelei. Exact atunci cand ea era mai dorita, ea a lipsit. Ma refer aici si la magazinul de la intrarea in zona festivalului, dar si la Cofee Shop-ul organizat in zona de concerte. Acesta din urma se inchidea la ora 2 noaptea si se deschidea exact peste 12 ore, la 2 ziua. Din nou intervalul in care toata lumea ori incerca sa mai reziste sau dimpotriva, cauta ceva cu care sa se trezeasca, cafeaua a lipsit. Nu putini au facut parte din aceasta categorie, a celor care au avut nevoie de cafea si nu au avut, daca nu s-au incumetat sa faca drumul de mai bine de 40 de minute de mers pe jos, pana in Paulesti.
Eu unul am plecat, caci vroiam sa mananc ceva cat se poate de satios si de decent, pentru ca inafara de mici, pe teritoriul festivalului, orice altceva si ma refer aici la preparatele pe baza de carne, erau mult prea scumpe pentru ca sa merite. Deja am inteles ca in tara asta se prefera jetoanele.... dar 4 jetoane pentru niste frigarui, nu vi se pare cam mult? 4 jetoane pentru niste frigarui, asta insemnand 16 lei...nu vi se pare prea mult? Mie, unul mi se pare excesiv! Asa ca mi-am luat camera la spinare si am plecat catre Paulesti.
Initial am vrut sa plec direct in Ploiesti si acolo sa mananc ceva. Am renuntat la aceasta idee cand am vazut norii de pe cer. Pana la urma am aterizat intr-o pizzerie din Paulesti, pe nume Traffic Pizza. Am dat si aici 16 lei, dar de data asta era vorba de specialitatea casei, o mandrete de pizza Traffic, cu toate minunatiile pe care ti le-ai putea inchipui pe o pizza. Deja ma simteam altfel. Am baut o cafea si o bere si as mai fi stat pe acolo, daca nu s-ar fi pornit sa toarne ploaia, de ziceai ca s-au rupt cerurile. Noroc cu seful restaurantului, care s-a oferit, bineinteles, contra unei sume de bani, sa ma duca cu masina pana la poarta festivalului. I-am dat 10 lei pentru calatorie, dar a meritat pe deplin in conditiile in care ploaia se revarsa in suvoaie de nu puteai sa vezi nici macar la 2 metri.
Am fugit in cort unde am stat nemiscat aproape 2 ore, timp in care ploaia a curs intr-un ritm infiorator iar la sfarsit am avut ocazia sa ma felicit pentru locul pe care l-am ales pentru a-mi amplasa cortul. Nu a intrat nici macar o picatura de apa inauntru, iar datorita amplasarii cortului mai intr-o parte, pamantul nu avusese ocazia ssforme in mocirla ca in cazul restului campingului. In rest, in jur era o mocirla de nedescris. Pamantul si asa moale de la ploaia din ziua precedenta, acum era transformat intr-un clei moale ce era purtat de colo colo de cei ce vroiau sa intre sau sa iasa din camping.
Aici nu sunt de acord. Am numai vorbe bune despre acest festival, dar parca aici a fost o scapare prea mare. Oare nu a anticipat nimeni posibilitatea de a ploua, oare nu exista vreo posibilitate ca zona sa fie amenajata in vreun fel incat cei ce au ales sa campeze sa fie feriti de ploaie si de noroi?
Eu am fost norocos si am prins un loc mai bun, dar tot am avut noroi pana la glezne in mod constant pe tenesi. Nu vreau sa vorbesc de cei ce au fost mai putin inspirati si si-au pus cortul undeva in fundul zonei de camping si au avut de traversat toata distanta prin noroi. Nu ma voi referi la cei care au avut ghinionul sa le ploua in cort sau sa li se imbibe sacii de dormit de apa infiltrata pe dedesubt.
Am uitat repede de ploaie si am intrat in atmosfera cand am vazut-o pe Diana imbracata de oras, cu sandalute ce mai bine se potriveau cu asfaltul Dorobantilor decat cu noroiul festivalului din codru. Am intrat in cort si am tras impreuna cateva fumuri pentru a iesi apoi si a lua cu asalt aleile din padure. Eram din nou in forma pentru o noua zi de poze si de distractie. Ploaia a stat si asa a ramas pana a doua zi.
Trupele parca explodau pe scena iar eu nu ma puteam satura de ceea ce vedeam si auzeam, pluteam intre cele doua scene si ma minunam. Trupe ca Promoe, Ziggy and the Reinascence Band, A Skills, Deekline sau Sicknature, Gojira m-au tinut treaz pana dimineata. A treia zi de festival, cea de duminica m-a prins in fata scenei unde cu dezinvoltura si umorul sau caracteristic mixa Gojira. Pozele au curs din nou pana m-au durut ochii, dar nu regret vreo secunda. M-am dus din nou la culcare.
Mi-a placut enorm sonorizarea de la acest festival, la fel si amplasarea scenelor, astfel incat sunetul de la una sa nu se amestece cu cel de la cealalta scena. Doar daca stateai in cort apucai sa le auzi pe toate la un loc, dar deja erau prea departe ca sa te deranjeze in vreun fel. JBL urile au sunat perfect pana dimineata redand muzica la o calitate de neimaginat, fie ca era vorba de injuraturile fara de perdea ale celor de la Paratizii sau de la Brigada Hades, fie ca era vorba de cantecele line de inteles ale lui Promoe, sau a celor de la True Ingredients sau a celor ce l-au acompaniat pe DJ Vadim.
Toata aceasta muzica, impletita cu efectele vizuale si cu atmosfera generala de buna dispozitie a festivalului, in ciuda ploii torentiale de sambata, in combinatie cu locatia si oamenii prezenti la festival au creat o armonie cu greu de descris, in care faceai ceea ce vroiai, cand vroiai.
In ciuda tonelor de bere ce au fost consumate nu s-au inregistrat incidente violente. Singurul incident, destul de reprobabil, in conditiile in care intrarea la acest festival nu a fost deloc scumpa, a fost depistarea unui numar de bratari contrafacute. Cifra oficiala pomeneste despre un numar de peste 200 de bratari ce au fost contrafacute, dar imi e greu sa cred acest lucru, in conditiile in care acestea purtau insemnul spectacolului si e destul de dificil sa realizezi o bratara destul de rezistenta ca si cea originala. Inteleg sa fi fost maxim 10, hai sa spunem, 20 care au incercat sa falsifice bratarile. Pana la urma a fost luata decizia ca toate bratarile portocalii sa fie inlocuite cu bratari verzi si asa a fost rezolvata problema.
O alta decizie extrem de salutara a fost amplasarea de paleti in fata scenei Live si astfel cei ce erau in fata ei au putut sa se apropie mai mult de cei care le incantau auzul.
Cea de-a treia zi a venit ca un bonus, multi dintre cei prezenti plecand de dimineata. La ora 2 cand s-au deschis portile festivalului, pe teritoriul acestuia mai erau cel mult jumate din cei ce numai cu o seara inainte se plimbau pe aleile festivalului.
Soarele fiind de data asta sus pe cer a venit si Andreea. Odata cu venirea ei am inceput sa ma intorc la lumea reala. Festivalul se terminase, acesta era feelingul general, desi pe scena inca mai canta Suie Paparude si Parazitii. Punctul culminant fusese atins in seara de dinainte si nimic nu mai avea puterea de a aduce inapoi ceea ce a fost. Gratarele mai frigeau ultimii mici, fetele de la magazinul cu prajituri mai vinceau ultimele brownies, la magazinul de tricouri mai erau doar cateva modele ce nu fusesera vandute pana atunci, dar cu totii simteam asta, ca nu mai aveam ce face acolo, ca era timpul sa vizitam urmatoarea editie, cea din 2011. Vom fi acolo!!
Respect organizatorilor pentru modul in care au mers lucrurile, pentru profesionalismul de care au dat dovada in rezolvarea micilor incidente ce au avut loc pe parcursul celor 3 zile. As fi dorit o mai mare prezenta visavis de problema precipitatiilor si a adapostului in caz ca ele depasesc un anumit numar de litri pe metru patrat, dar in general lucrurile au fost la superlativ.
