Madonna si tiganii

A venit si Madonna in Romanica noastra mioritica si asta e semn de bine, e ca si cum ne-a pus Dumnezeu mana in cap si acum putem spera la si mai bine...poate asa se mai gandeste si U2 sa nu ne mai evite in turneele sale de promovare. Si acum ca tot a venit regina muzicii pop si a dat peste cap toata suflarea media din Romania, sa ma bag si eu in vorba si sa comentez memorabilul episod in care Madonna a gasit de cuviinta, sufletista de ea, mancao-ar mama sa o manance, sa ne bata pe obraz ca vezi nene, la noi e mai greu cu dragostea de frate, si anume fata de Rromi.

Acum, dragi tovarasi si prieteni, ca mi se umple inima de haz si de spirit de impaciuire, sa nu aruncam noi primii cu piatra. N-o fi stiut fata ce spune, la cat sta ea prin hoteluri si toata ziua e urmarita de paparrazzi si alte lighioane de astea scarboase. Acuma nu stiu eu daca sunteti voi gata sa judecati problema asta in ansamblu si daca puteti face cumva vreo legatura dintre acest mic incident cu Madonna si moartea lui Michael Jackson. Si nu ma refer aici exclusiv la moartea lui Michael Jackson, ci la viata lui, la controversele din jurul lui, la abominabila masinarie media care este pusa in miscare in jurul unui artist de talia lui. Desi sunt om de media, va rog sa bagati de seama tonul ironic pe care il folosesc cu privire la media si fac acest lucru fara vreun fel de gratuitate.

Madonna nu mai e o persoana, ea este un mit, un Idol si mitul trebuie bine construit si intretinut. Cu cat mitul e mai mare, cu atat masinaria din spatele lui este mai performanta si mai ampla, cu atat oamenii care se ascund in spatele unui astfel de nume sunt mai multi si mai variati. Ma refer aici la considerabila adunare de compozitori, de textieri, de dansatori si coregrafi, de costumieri, de regizori care pun in scena turneele mondiale, apoi toata pleiada de agentii de presa partenere, de firme de catering, furnizorii de materiale care se pun in miscare pe plan local.

Si de la unii la ceilalti, informatia circula nemijlocit, si la un moment dat cineva aude ca in romania uniunea europeana are o serie de programe cu discriminarea rromilor, saracii de ei. Dragii de ei, asa sunt de dezavantajati, de imi vine sa construiesc o casa pentru ei toti si sa le dau foc, exact asa cum a facut Vlad Tepes pe vremea lui.

Acum, ca Madonna s-a gandit sa ne faca putina morala cu privire la discriminare, nu e gresit, ci e chiar de bon ton. A fost modul in care a facut-o unul neinspirat? Si asta e discutabil. Asa, rupt din context, sa ii spui maharului de Dorobanti, care a platit 800 lei pentru un bilet VIP, ca nu are grija de fratele lui tiganul de langa el, nu prea pare de bon ton. Dar ce spun eu? Ca toata suflarea de acolo a fost profund jignita si a huiduit-o pe Madonna cat de mult a putut. Si asa ca s-o fi simtit saraca cam stingherita acolo pe scena, in timp ce lumea numai nu arunca cu rosii si cu oua in ea.Urat de tot din partea noastra?

Eu spun ca a fost nepotrivire, a fost o greseala de comunicare. Undeva cineva nu si-a facut treaba, sau i-a scapat un mic detaliu. Si ce a functionat cel mai tare a fost dezinformarea, scoaterea din context a evenimentului cu tiganii. Daca nu erau tigani, erau homosexuali, iar daca nu erau homosexuali erau extraterestri... Si vedeti, folosesc termenul de tigani pentru ca ma cac in ei de rromi. Ca de cand am intrat in Uniunea Europeana, minoritatile au ajuns sa aiba mai multe drepturi decat majoritatea. Dar dreptul meu de om normal cine mi-l apara, acela de cetatean Roman. Asa ca draga Madonna, sa ne pupi pe toti in cur cu toate ifosele astea despre protectia minoritatilor. Am avut atatea marsuri ale homosexualilor, atatea discursuri cu drepturile minoritatilor de imi vine sa vars. Vezi tu, micul tau artificiu de imagine nu a prea functionat la noi, stim noi ca tu ai facut asta din dragoste, dar asta e lumea reala, in care noi ne vedem de treburile noastre si ne ocupam de vecinii nostri asa cum credem de cuviinta.

In alta ordine de idei, de ce a reactionat lumea asa, a facut Madonna ceva chiar atat de reprobabil? Iubeste ea tiganii mai mult decat pe ceilalti oameni? Eu nu cred. A fost evenimentul cu tiganii unul special doar pentru Romania? Din nou, nu. Este Madonna singura cantareata care a introdus influente tiganesti in programul ei? Sa ne gandim putin. Cumva Pisica Alba Pisica Neagra al lui Kusturitza va spune ceva? Dar Gogol Bordelo? Dar repertoriul tiganesc vechi deja de vreo 2 ani de zile al Loredanei Groza? Eu zic ca deja e un trend? E chiar atat de surprinzator ca Madonna a inclus in programul ei muzica de influenta tiganeasca in contextul in care intreaga industrie muzicala din zona abordeaza aceste influente? Faptul ca Madonna, care e un artist de talie mondiala, vrea sa fie cat mai aproape de public si de preferintele lui, ar trebui sa ne bucure.

Dar eu spun ca cineva nu si-a facut temele cum trebuie si nu prea a inteles cum sta la noi cu dragostea de tigani si manelari. Deci daca e cineva de acuzat aici e de acuzat managementul Madonnei, firma ei de PR care nu si-a facut temele si nu a putut prevedea ca un asa statement nu ar prea fi pe placul romanului care a venit sa o asculte pe ea ca artista, si nu sa primeasca palme pe motiv ca nu ii iubeste pe niste cacanari.

Caci am auzit si voci din acestea, care au spus ca tot au asteptat-o pe Madonna sa cante, sa dea un recital, si in loc au avut o lectie impresionanta de fitness. Madonna e un show intreg, si pentru asta s-au adunat 70000 de oameni in Parcul Izvor, pentru a o vedea in toata splendoarea, pe ea, un artist cu o cariera impresionanta de peste 30 de ani. Eu zic ca daca oamenii au vrut opera, sa se fi dus la opera. Sau sa se duca catre alte genuri muzicale. Tori Amos, de exemplu, poarta cu ea intotdeauna promisiunea unui recital de neuitat. De ce? Pentru ca ea e Tori Amos si pentru ca ea tine cu dintii la stilul ei unic si este profesionista in acest stil. Si atunci muzica ei se adreseaza numai unui singur gen de public.

Dar ce sa faci atunci cand esti un artist de talia Madonnei si cand trebuie sa multumesti toata lumea? Ajungi sa ai o cariera in care ai cam trecut prin toate stilurile muzicale, in care intreaga viata iti este un experiment, o noutate. Iar atunci cand ajungi sa ai un concert de promovare al unui album, vei vrea sa dai un recital care sa includa toate influentele prin care ai trecut in cei peste 30 de ani de cariera muzicala, si in acelasi timp, sa te mai si adresezi publicului care e in fata ta. Nu sunt unul dintre cei mai infocati fani ai Madonnei, ca sa ma pun acum sa descriu intreaga ei cariera, dar ca si simplu privitor, am putut observa trecerea drastica de la un stil la altul, de la un album la altul, iar show-ul de la Bucuresti nu avea cum sa fie altcumva decat un impresionant remix al tuturor acelor stiluri.

Asa ca daca nu stiu ce cantareata de pe TarafTV sau vreun alt post de televiziune obscur din Romania, care se crede mare artista, scrie pe Facebook ca Madonna nu a cantat, eu zic sa ma pupe in cur. Cand o sa ajunga ea sa tina un spectacol asa cum face Madonna, atunci sa deshida gura. Caci eu zic ca e usor sa iti faci imagine pe marginea unui astfel de eveniment, sau a unui artist de talia Madonnei. Ce mai, comentezi putin, mai arunci putin cu noroi, si gata esti mare, parca incepi sa stralucesti putin. Dar nu e asa dragi tovarasi, ca de aia exista valori pe lumea asta, si din fericire, inca e destul de greu ca publicul sa fie prostit chiar asa. Imi pare nespus de rau ca nu am fost la concertul Madonnei, pentru a putea fi in acelasi loc cu un om care nu s-a ferit vreodata de la a munci, de la a fi cat mai perfectionist, de la a fi un adevarat profesionist, care si-a construit imaginea cu ore nesfarsite de munca, cu o deschidere extraordinara catre nou si catre a experimenta stiluri din cele mai variate. Si care nu mai are nevoie de a-si arata sanii sau fundul pentru a se face remarcata, nu ca nu ar fi inca o femeie extraordinar de sexi si de frumoasa.

Deci varianta mea este ca ne aflam in fata unui mare dezastru de comunicare, in care cineva care trebuia sa isi faca temele nu si le-a facut, sau nu a putut prevedea intreaga gama de efecte pe care le-ar fi putut avea un asemenea statement. Si eroarea s-a produs, iar apoi a urmat pohoiul, in sensul ca Media atat a asteptat, sa mai umple cateva mii de imagini cu afirmatii si comentarii.

Spirit of Burgas Festival, Burgas. Bulgaria 2009

Spirit of Burgas, primul meu festival inafara tarii, mare, Bulgaria, mancare buna si ieftina, servicii excelente si neasemuita ospitalitate bulgareasca, acestea erau ideile cu care o luam din loc urmarind geana Garminul proaspat instalat pe HTCul Andreei. Iesirea din tara a fost usoara, iar calatoria prin muntii Bulgariei, conform traseului aratat de sistemul de navigatie, a meritat tot efortul. O fi fost el cel mai scurt traseu, dar a fost si cel mai interesant, deoarece nu a facut niciun rabat de la a ramane cat mai scurt, aceasta insemnand inclusiv folosirea drumurilor de tara, strabaterea unor tinuturi parca uitate de istorie, dar si a unor zone cu un relief muntos cu adevarat spectacular.
Totul a devenit si mai interesant in momentul in care HTC-ul a dat ortul popii la jumatatea traseului si astfel am ramas la mila destinului si a traseului printat informativ cu ruta de urmat. Automat legendele cu haiducii bulgari traficanti de organe “care vin si-ti iau rinichii”, cu politistii bulgari care stau pe capul saracilor turisti romani ca sa le ia banul de vacanta, toate acestea au inceput sa se aglomereze in minte. Automat masina 4x4 maronie care s-a tinut dupa noi vreo ora, in care erau 3 oameni imbracati in uniforma, a devenit simbolul politiei bulgare corupte puse cu orice pret sa ne urmareasca si ca la cea mai mica abatere sa ne sanctioneze. La fel si Opelul Astra maroniu pe care l-am depasit de cateva ori a devenit in mintea noastra masina care avea la un moment dat sa se puna de-a curmezisul drumului si din padure sa sara cativa haiduci bulgari care sa ne deposedeze de masina si de tot ce mai aveam.
Dar toate au ramas la nivelul legendelor, majoritatea dintre ele promovate de oamenii de rea intentie care si-au facut masinile “furate” prin Bulgaria de dragul recuperarii asigurarilor, sau de hotelierii romani frustrati din ce in ce mai mult de faptul ca romanii aleg tot mai frecvent sa isi petreaca vacantele pe litoralul Bulgar, care ofera servicii din ce in ce mai extinse si sunt de mii de ori mai ospitalieri decat multi dintre ofertantii de servicii net inferioare din Romania.


In final se pare ca Dumnezeu a tint cu noi si am ajuns in Burgas, un oras modern, a carui orizont este dominat de o multitudine de cladiri de depasesc lejer 20 – 30 de etaje, astfel incat panorama intregului oras devine un adevarat spectacol.



Inca de la inceput ne-a frapat gradul destul de redus de expunere a festivalului, the Spirit of Burgas. Nu tu bannere, nu tu afise, nu tu vreun poster care sa dea de inteles ca in acel oras se petrecea vreun festival, astfel incat localizarea lui a insemnat o adevarata aventura.Odata localizat festivalul, restul a fost un fleac. Pana si negocierile cu cei de la organizare pentru a putea patrunde cu camera pe teritoriul festivalului au fost un nimic.
Prima seara a noastra acolo, care a fost defapt cea de-a doua seara a festivalului, acesta incepand de vineri, ne-a adus in fata trupe ca De Phazz, The Fun Loving Criminals, Sepuko 6, Cinnaman, Future Shock, dar si pe AG Weinberger Band, din Romania. Acestea au fost doar o parte mica din cei ce au cantat si ne-au incantat in noaptea de sambata spre duminica.


Ca si cifre Festivalul Burgas, ce a avut ca principali sponsori pe Tuborg si pe Jack Daniels, acesta a insumat in jur de 60 de formatii si artisti printre care cei mai cunoscuti au fost Faith No More, Fun Lovin’ Criminals, Crystal Method, Dreadzone, Clawfinger, Gravity Co, LTJ Bukem feat. MC Conrad, Sub Focus, Speedy J, Alexander Kowalski. Toti acestia au evoluat pe 7 scene separate ce au adapostit genuri muzicale ce au variat intre rock, jazz, blues, electro, minimal, triphop, migrand usor spre zona latino, salsa, merengue, atingand astfel pana si gusturile celor mai inveterati pasionati de muzica. Acolo am descoperit un public mai degraba relaxat, oarecum in cautarea unei alternative de distractie, decat unul extrem de pasionat de muzica, astfel incat majoritatea scenelor pareau ca fiind nebagate in seama.

Printre cele mai vii scene s-au numarat The Main Stage, Jack Daniels Rock Stage, Blues and Jazz Stage, dar si Black Sea Salsa Fest, unde oamenii s-au intrecut in a-si arata maiestria in ale dansului de sange fierbinte, fiind organizate adevarate workshopuri de salsa unde cei dornici sa se initieze in acest dans al dragostei o puteau face in compania unor experimentati dansatori profesionisti.


Cea de-a doua seara a noastra acolo, in fapt cea de a treia si cea din urma a festivalului i-a adus pe scena pe rockerii turbati de la Clawfinger si pe cei doi pionieri ai muzicii Electro, Crystal Method.

Ce a fost mai suprinzator a fost sa ne dam seama, in drum spre locatia evenimentului, ca defapt adevaratul festival se desfasura inafara perimetrului acesta, in parcul din imediata apropiere. Acolo fanii Clawfinger au organizat o adevarata adunare ad-hoc profund colorata de sticle de vodca si de whiskey, ca doar asa merge mai bine muzica pentri barbati, de ti se mai face pofta de un mic pogo, frumusel, asezat, ca doar nu suntem la razboi. Dar pogo a fost si in fata scenei, ce-i drept, nu asa de organizat si de profund ca cel de la Peninsula cu prilejul concertului the Prodigy, dar a fost indeajuns incat sa imi aduc aminte cu placere de acele momente.

Dupa Clawfinger, Crystal Method au calmat spiritele dar nu s-au lasat mai prejos si astfel multimea a stat pana tarziu in noapte sa asculte piese ca Busy Child, Drown in the now, Sine Language, Now is the time etc. Si lumea a dansat, a dat din cap, a ascultat lume buna, si faptul ca nu intelegeam o iota din ceea ce se vorbea acolo, asta nu ne-a impiedicat sa ne simtim bine si sa vrem si mai mult.
Festivalul de la Burgas nu a insemnat numai muzica, dar a inclus si momente artistice de iluzionism, acrobatii aeriene din seria Spiderman in cautarea viermelui de matase, care la un moment dat deja era fluture si astfel s-a rupt coarda. Astfel umorul a fost la el acasa, astfel incat am putut sa ne simtim impliniti. Am plecat de la festival tarziu in noapte, cu inimile pline si nu inainte de a vizita magazinul de amintiri unde daca erai indeajuns de nebun puteai sa iti faci un piercing sau sa iti faci un tatuaj.
Ca si comparatie, festivalul de la Burgas ramane o alternativa, dar faptul ca e doar la a doua sa editie isi spune cuvantul, atat ca si line up, dar ca si organizare. Ca minus trebuie sa mentionez proasta amplasare a scenelor, ceea ce a facut ca sunetul de la o scena sa fie perceptibil la celelalte si invers, si asfel traiul pe perimetrul festivalului era de multe ori comparabil cu cel din pietele autohtone unde fiecare isi pune propria manea si astfel nu mai intelegi nimic. In acelasi timp, spiritul balcanic nu s-a dezmintit, practicarea preturiler maximale nefiind straina nici colegilor nostri bulgari. Astfel am ajuns sa platim 7 euro pe 4 hotdog-uri, care erau mai mult paine si mai putin crenwurst. Dar aceste aspecte au putut fi trecute cu vederea multumita bunei dispozitii si a ospitalitatii bulgare de exceptie.


Burgas Fest, a 3-a editie, cam peste un an? Hai sa vedem!!