All my Romanian People, All my PRODIGY People, The World is on Fire, You`re too close, too close to the wire!!! asa incepea si in acelasi timp marca sfarsitul unei nebunii care se dezlantuise ca o furtuna de vara. Inceputul a fost incert linistit, cu o serie de probleme legate de organizare si comunicare intre partenerii media, ceea ce a facut ca delegatia noastra sa ramana pe dinafara cateva ore bune.
Dar norii s-au risipit repede si Festivalul s-a declansat in forta. Si cum ii sta bine unui mare festival, ca la un mare razboi, lupta s-a dat pe mai multe fronturi publicul Peninsular fiind lovit, la figurat si la propriu, atat la nivel acustic si vizual, dar si la nivel tactil, dar si gustativ, in asa fel incat senzatiile curgeau din plin si nu mai stiai unde sa te opresti. Cele 4 scene, la care ma voi intoarce mai incolo putin, au fost incontinuu asaltate de public pe perioada celor 4 zile, la fel si tarabele cu mancare unde se putea gasi orice iti puteai imagina, de la langosii cu branza, sau cei cu cascaval cu usturoi, la nemuritoarea si intotdeauna indestulatoarea pita cu unsoare, dar si migrand catre gusturi mai fine, cum ar fi tocanita de caprioara cu mamaliga, gulashul ardelenesc, tot felul de salate si tocanite care se vanturau cu rapiditate, fiind atat de cerute incat ceaunele si tigaile in care erau gatite erau schimbate doar la cateva minute. Si berea, berea a curs din belsug, pentru toate gusturile.
Impresionat am fost ca nu am gasit aici binecunoscuta practica de a umfla preturile la un nivel nesimtit, cum se mai practica pe la alte festivaluri de gen. Astfel berea a migrat usor intre 2.5-3 lei paharul de plastic, langosii 2,5-5 lei, tocanitele 5-8 lei, iar buna dispozitie si savoarea a fost un bonus. Servirea a fost excelenta, fiecare vanzator promovandu-si cat mai bine mancarea. Si oferta era pe indestulate.
Ca si metode de entertainment pe perioada festivalului, nu au lipsit atelierele de creatie, workshopurile, standurile de prezentare a diferitelor ONG uri pentru tineret, flash-mob-urile, corturil muuvii unde au putut fi prezentate scurt metraje. Deci pana si cei mai inveterati networkeri si cei dornici de a-si manifesta creativitatea au gasit un loc unde sa se simta bine.
Doritorii de sporturi extreme, dar si cei interesati de a incerca ceva nou nu au fost lasati pe langa. Astfel daca te-ai aflat pe acolo ai avut de ales intre natatie, fotbal, wall climbing, sarituri in apa (cam prost ales locul, zic eu, caci sariturile se faceau de pe un pod situat deasupra Muresului), caiac, badminton, darts, beachvolley, backgamon. Extremele s-au batut intre ele, si asa ca daca te tineau nervii puteai sa gonesti pana nu mai puteai pe pista de carting, sau sa folosesti simulatorul de accidente (sincer sa fiu nu stiu de ce s-ar pune un om in toate facultatile mintale intr-un dispozitiv ce simuleaza o ciocnire frontala cu un obiect solid la 160 km/ora. Personal am vazut un astfel de personaj si s-a dat jos din simulator cu dureri serioase in zona pieptului si abdomenului), sau daca te simteai in putere puteai sa sari cu coarda.
Si sa ajungem la
muzica, in sfarsit, caci de asta ne-am deplasat cu totii la Tragu Mures, nu??
Si sa ajungem la
muzica, in sfarsit, caci de asta ne-am deplasat cu totii la Tragu Mures, nu??Cele patru scene, dintre care CocaCola MainStage a fost principala atractie, au atras peste 60 de trupe dintre care cap de afis au fost The Prodigy, Nine Inch Nails si Tiesto, trupe ce au facut ca spatiul din fata CocaCola MainStage sa devina neincapator, dar au si dus nivelul de extaz al publicului la cote neimaginabile, furtuna dezlantuindu-se nimicitor in timpul concertului Prodigy, unde basii prezenti in excess au tinut loc de tunete iar explozia de lumini care caracterizeaza fiecare concert Prodigy a jucat loc de fulgere, luminand feeric intreaga zona.
Distractia s-a instaurat definitiv pe fagasul ei in a doua seara a festivalului, in momentul in care pe CocaCola MainStage a urcat Dj Tiesto, primul headliner al festivalului. Atmosfera a fost exploziva, multi dintre fani mergand atat de departe incat sa spuna ca Tiesto a fost mai cool decat Prodigy. Bineinteles, gusturile nu se discuta, cunoscatorii stiu de ce. Celebrul absolvent al scolii de DJ din Olanda a tinut publicul pe val cu melodii ca Dance 4 Life, Lethal Industry, Love Comes Again. Lumea a dansat, s-a simtit bine, fluierele nu au tacut o secunda, si astfel concertul lui Tiesto a fost primul element care a putut fi considerat ca o promisiune a succesului acestui festival. Si muzica a curs in valuri.
Al treilea headliner al Festivalului, trupa Nine Inch Nails, a venit intr-a 3a seara a festivalului, la timp pentru a mentine energia la cote inalte. Trupa rockerului nebun, Trent Reznor, cel care l-a creat si promovat pe Marilyn Manson, si care a dat o noua fata rockului industrial a facut lumea sa dea din cap, ca in vremurile bune in care heavy metal-ul era la moda si toata lumea o ardea periculos prin rockoteci. Urechile au fost gadilate de melodii ca Terrible Lie, Wish, The hand that feeds sau Somewhat Damaged.
Daca pana in momentul concertului The Prodigy, lumea a ramas intr-o stare aparent de acalmie, mai existand din cand in cand cate o mica dezlantuire in masa, in timpul concertelor trupelor Primal Scream, Nine Inch Nails, Tankcsapda, lumea a luat-o razna complet in timpul concertului britanicilor eletro-punk de la Prodigy. A fost descarcarea mult asteptata si in acelasi timp mult vanata de toti cei care au venit la acest festival. Tinand cont ca festivalul de la Targu Mures a fost inclus pe lista turneului de promovare a ultimului album, nu au lipsit piese ca Invaders Must Die, OMEN, Take Me To The Hospital, dar si hituri mai vechi care au avut darul sa scoata din public pana si ultima picatura de energie, cum ar fi Poison, Vo0ddoo People, Breathe, Firestarter.
Atat scena principala cat si celelalte scene, au gazduit nume ca Goldie, Blank and Jones, Freestylers, Primal Scream, Richard Dorfmeister, !Deladap, Observer, Booka Shade dar si trupe si dj romanesti ca Iris, Vama, OCS, Kumm, Luna Amara, Grimus, Sarmalele Reci, Marika, Ultimul Rand, Gojira etc. Lumea a avut de unde sa aleaga si cu totii au putut sa se bucure, fie ca au fost cazati la corturi fie ca au fost localnici sau au populat hotelurile si pensiunile din oras.
Acum, dupa aceste patru zile de festival, de muzica, de sunet, de culoare, de alergatura intre scene pentru a face fotografii, de mancat langosi cu branza si tocanita de legume cu carnati, de sarit odata cu toti cei adunati la the Prodigy, pot spune cu mana pe inima ca as lua-o de la inceput, m-as mai prezenta odata la poarta festivalului, sa mai stau vreo doua ore pana se rezolva cu acreditarea. Si apoi iar as lua-o de la capat cu navigarea intre scene si terasele din interiorul festivalului.
