Iarmaroc, un festival incendiar, variat, condimentat din plin cu muzica si senzatii tari, cu intalniri sau revederi, in care experientele au atins una cate una niveluri din ce in ce mai vibrante, unde febra momentului iti dadea aripi…acestea sunt doar cateva din ceea ce as putea spune despre acest eveniment la care am avut onoarea sa particip si care mi-a lasat un puternic sentiment de bucurie.
Muzica a fost variata, atingand genuri extrem de incitante, in care dexteritatea djilor de a manui platanul s-a impletit cu maestria si unicitatea pe care poate sa o aiba numai muzica cantata live.
Ceea ce m-a impresionat placut a fost varietatea modalitatilor de petrecere a timpului liber, fiecare putandu-se lasa dupa preferinta inimii, fie curtat de mainile maiestre ale celor de la salonul de masaj, fie purtat catre niveluri inalte si aerisite prin intermediul meditatiei Sahaja-Yoga, fie gadilat la propriu de esentele experimentelor gastronomice de genul supei de branza cu conopida si dovlecel sau a grisului cu lapte puternic asezonat cu fructe atent pregatite de Madalin, Karim i Tausance, aka Circulinar. Si trebuie sa recunosc ca ceea ce faceau ei era o puternica alternativa la traditionalii mici cu bere oferiti pe marginea drumului principal. Oamenii au cerut iar ei au dat tot ce au putut, cele 3 cazane de 50-60 litri fiind constant umplute si golite pe parcursul celor 24 de ore cat a durat festivalul.
Dupa cum spunea si anuntul acest festival a insumat 56 de DJ, 6 scene, nenumarate live-acturi unde lumea s-a dezlantuit fie sub influenta directa a muzicii care avea darul de a te duce spre niveluri extreme de extaz prin ritmuri indracite, dar si sub influenta drogurilor legale intrate recent pe piata romaneasca. Dar ceea ce a contat e ca fiecare a avut ocazia sa se distreze, sa consume muzica preferata, putand gusta si dansa pe genuri de muzica de la trance si Goa, funk, reggae dar si momente de plina energie in timpul prestatiilor live. Printre cei mai cautati si adulati au fost Bonobo, Zicu si Ufe, Sunday People, Funky Mamas, El Negro, Butterflies in My Stomack, Blanos. Scena funk a fost cea mai populara, dimineata celei de a doua zile prinzandu-I pe cei ce nu se dadeau dusi, parca hipnotizati de ritmul psihedelic. La Scena Pisi Love, la un moment dat unitatea de sentiment si cantec era atat de puternica, incat nu se mai stia cine e adevaratul performer, ori DJ-ii de la platane ori publicul care deja preluase microfonul a culminat cu performanta unica a lui Paul Dunca care i-a electrizat pe toti din jurul lui.
Asa am ajuns sa ma bucur in final si de greutatile prin care am trecut pentru a gasi locatia evenimentului, am uitat cele 2 ore de aventuri prin care am trecut pentru a ajunge din Ploiesti la locul de desfasurare al evenimentului, destul de prost semnalizat, foarte multi oameni pierzandu-se prin padure pana s-au dezmeticit si au gasit Iarmarocul. Ca puncte negative voi mentiona impunerea folosirii jetoanelor ca moneda de schimb, ceea ce a facut ca pretul real al unei consumatii sa fie mult mai piperat decat in multe locatii mult mai selecte. La fel, multi au fost cei care nu au putut sa isi ia banii inapoi pe jetoanele neconsumate.
Esenta acestui eveniment se reduce la faptul ca “Se poate si la noi!!” si acesta este o bulina alba. Se poate sa avem si noi festivaluri in aer liber, unde sa poti experimenta tot ceea ce iti doreste inima, unde sa poti asculta genuri de muzica din ce in ce mai variata, sa poti sa iti delectezi papilele gustative cu esente din cele mai nebanuite, si daca iti doresti mai mult, chiar sa prinzi esenta divinitatii din tine prin tehnici de meditatie si relaxare. Sa speram ca in viitor vom putea scapa de preturile impuse arbitrar si ca se vor gasi metode mai civilizate de a putea ajunge la festival.
Am putut astfel pleca acasa cu sentimentul unui eveniment unic, unde plictiseala si monotonia au fost inlocuite de distractie, de sunete unice, de valuri de energie si de pasiune, de inedit, de placerea de nedescris a prezentului in care nu te mai saturi de ce e in fata ta si in care parca vrei mai mult si mai mult si parca ai da totul din tine numai sa simti ca ceea ce e in fata ta nu se va mai termina vreodata. Iarmaroc, abia astept sa ne revedem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu