A apus inca o stea!

A mai apus o stea, a mai disparut un strop de culoare in viata noastra!

Acesta a fost Michael Jackson, exemplul faptului ca exista geniu in aceasta lume, ca merita sa crezi in ceva si ca uneori merita sa te mai si lasi de val, sa iti permiti sa fii THE KING OF POP!

Lumea intreaga este acum socata de veste si nu cred ca simplul fapt al mortii lui a atras aceasta atentie.

Este tot ceea ce e mai presus de om, este ceea ce ii face face religiile sa aiba atat de multi adepti, este ceea ce ii duce pe unii in pragul fanatismului, este nevoia de a crede in ceva mai presus de tine pentru a-ti genera la randul tau credinta ca, la randul tau vei reusi in viata!

Acesta a fost Michael Jackson, un IDOL, un copil care a crezut atat de mult in acest fapt, ca poate deveni ceva mult mai mult decat e!

Nu cred sa fi fost o singura persoana care sa nu fi inganat cel putin odata melodiile lui, sa nu fi incercat sa ii imite dansul inegalabil. Pentru mine Michael Jackson a aparut ca o minune, intr-0 noapte de vara, in 1992, cand isteria in masa avea sa loveasca si publicul roman, lasandu-l fara replica, atunci cand masinaria Michael Jackson a aterizat pe Stadionul Lia Manoliu. Mai tin minte si acum sentimentul pe care l-am avut, ceva ca un fel de nebunie imensa se infiripa in mintea mea de copil, in timp ce eram cu ochii pironiti in ecranul televizorului si inima imi batea repede repede si asa m-as fi dezlantuit. Stiu ca am incercat sa dansez putin, am intrat intr-o stare care i-a lasat pe ai mei cam fara vorbe. Isteria lovise si pe oamenii de pe stadion, la fiecare 5 minute mai vedeam cate o fata lesinata fiind scoasa pe umeri. Si totusi ce e in spatele acestei isterii?

Este un sunet de neegalat, este un mod de a te exprima total nou, ceva care a lovit inimile noastre atat de puternic incat si cei mai mari detractori ai lui Michael Jackson, undeva in interiorul lor ii poarta respect.

Eu sunt unul din cei care am crescut cu Michael Jackson, care m-am lasat prins de isterie si a doua zi dupa concert am dat cu furie jos toate afisele cu rock pe care le aveam si spre disperarea alor mei am pus singurul poster pe care il aveam cu el. Pe muzica lui am iubit pentru prima data, lasandu-mi emotiile sa zburde pe melodii ca Dirty Diana, Smooth Criminal, Thriller, Liberian Girl, Give it to me, Billie Jean. Si acum ascult melodiile lui si le tin undeva in inima mea unde imi e drag!

Acesta este un omagiu adus celui ce mi-a umplut viata, mi-a purtat sentimentele, mi-a ghidat pasiunea, m-a ajutat sa iubesc mai mult!Iti multumesc, Michael pentru ceea ce ne-ai oferit!!!

Lakepark II - povestea continua

Am iesit din casa cu directia Ciric. Stiam vag unde trebuia sa ajung si asa ca m-am vazut pus in situatia de a intreba oamenii pe strada care e cel mai bun traseu spre Ciric, ca e un festival acolo. Eram surprins oarecum si ma simteam de parca eram singurul care mergea la acel festival, sau care stia de existenta lui. Si nici soferul de TAXI care m-a dus acolo nu stia nimic. In drum spre Ciric, prin padurea deasa cred ca am vazut un singur grup care se indrepta spre locul festivalului.

Lakepark II a fost primul festival de gen la care am participat in Iasi, desi el se afla la a doua editie. Muzica a fost antrenanta, locatia selecta iar publicul, de neegalat. E de notat diferenta imensa de atitudine pe care am intalnit-o, in comparatie cu alte partyuri si concerte din sudul tarii, unde deja publicul e format iar frecventa acestor evenimente isi spune cuvantul.

Parca dorinta de a se lasa in voia ritmului a fost mai intensa, parca coeziunea dintre public si dj a fost mai stransa, parca trupurile s-au apropiat mai mult si s-au lasar prada muzicii si mai mult, parca dorinta de a petrece cu cei de fata, de a fi un tot care se dezlantuie pe ritmul delirant al sunetelor produse de mainile mestesugite ale dj-ilor Raresh, Praslea, Sebo, Inner, Moto, Phaser Lips, a fost mai mare. Lakepark e un eveniment cu renume in zona, la eveniment fiind prezenti tineri ca de prin toate orasele mai importante ale Moldovei, dar mai ales din Piatra Neamt, Vaslui, Bacau, dar si publicul iesean, amator de distractii in aer liber,departe de caldura innabusitoare. Sunt curios daca la editia a treia, tot Piatra Neamtul va fi fruntea.

Line-up ul stilat si maturat intens prin cluburi de renume din toata lumea a tinut pubilcul pana in momentul in care a iesit soarele sus pe cer, motivandu-i intratat de mult incat sa ingroase randurile After-Partyului care s-a intins bine catre ora 1 dupa amiaza. In cateva cuvinte, Lakepark II a fost expresia clara a faptului ca acest gen de evenimente este la mare cautare, iar setea de distractie si de muzica buna si aerisita isi spune cuvantul.

Tot ce pot sa spun este ca astfel de evenimente sunt din ce in ce mai cautate si ca nevoia de un entertainment cat mai variat si mai select isi spune cuvantul, tendintele si pretentiile specifice cluburilor cu renume vest europene nemaifiind chiar asa de straine scenei locale.De aceea promovarea unui astfel eveniment devine esentiala, si asta nu numai in domeniul virtual, ci si in plan fizic, prin mai multe afise stradale, prin contactarea a cat mai multor medii. Sa speram ca LakePark III va fi de trei ori mai mare si ca Line-up-ul va fi de 10 ori mai consistent, incat sa necesite evolutia de la un festival de o singura zi, la unul de doua zile, asa cum ii sta bine unui festival outdoor.

Iarmaroc, unde inima iti ia foc

Iarmaroc, un festival incendiar, variat, condimentat din plin cu muzica si senzatii tari, cu intalniri sau revederi, in care experientele au atins una cate una niveluri din ce in ce mai vibrante, unde febra momentului iti dadea aripi…acestea sunt doar cateva din ceea ce as putea spune despre acest eveniment la care am avut onoarea sa particip si care mi-a lasat un puternic sentiment de bucurie.

Muzica a fost variata, atingand genuri extrem de incitante, in care dexteritatea djilor de a manui platanul s-a impletit cu maestria si unicitatea pe care poate sa o aiba numai muzica cantata live.

Ceea ce m-a impresionat placut a fost varietatea modalitatilor de petrecere a timpului liber, fiecare putandu-se lasa dupa preferinta inimii, fie curtat de mainile maiestre ale celor de la salonul de masaj, fie purtat catre niveluri inalte si aerisite prin intermediul meditatiei Sahaja-Yoga, fie gadilat la propriu de esentele experimentelor gastronomice de genul supei de branza cu conopida si dovlecel sau a grisului cu lapte puternic asezonat cu fructe atent pregatite de Madalin, Karim i Tausance, aka Circulinar. Si trebuie sa recunosc ca ceea ce faceau ei era o puternica alternativa la traditionalii mici cu bere oferiti pe marginea drumului principal. Oamenii au cerut iar ei au dat tot ce au putut, cele 3 cazane de 50-60 litri fiind constant umplute si golite pe parcursul celor 24 de ore cat a durat festivalul.

Dupa cum spunea si anuntul acest festival a insumat 56 de DJ, 6 scene, nenumarate live-acturi unde lumea s-a dezlantuit fie sub influenta directa a muzicii care avea darul de a te duce spre niveluri extreme de extaz prin ritmuri indracite, dar si sub influenta drogurilor legale intrate recent pe piata romaneasca. Dar ceea ce a contat e ca fiecare a avut ocazia sa se distreze, sa consume muzica preferata, putand gusta si dansa pe genuri de muzica de la trance si Goa, funk, reggae dar si momente de plina energie in timpul prestatiilor live. Printre cei mai cautati si adulati au fost Bonobo, Zicu si Ufe, Sunday People, Funky Mamas, El Negro, Butterflies in My Stomack, Blanos. Scena funk a fost cea mai populara, dimineata celei de a doua zile prinzandu-I pe cei ce nu se dadeau dusi, parca hipnotizati de ritmul psihedelic. La Scena Pisi Love, la un moment dat unitatea de sentiment si cantec era atat de puternica, incat nu se mai stia cine e adevaratul performer, ori DJ-ii de la platane ori publicul care deja preluase microfonul a culminat cu performanta unica a lui Paul Dunca care i-a electrizat pe toti din jurul lui.

Asa am ajuns sa ma bucur in final si de greutatile prin care am trecut pentru a gasi locatia evenimentului, am uitat cele 2 ore de aventuri prin care am trecut pentru a ajunge din Ploiesti la locul de desfasurare al evenimentului, destul de prost semnalizat, foarte multi oameni pierzandu-se prin padure pana s-au dezmeticit si au gasit Iarmarocul. Ca puncte negative voi mentiona impunerea folosirii jetoanelor ca moneda de schimb, ceea ce a facut ca pretul real al unei consumatii sa fie mult mai piperat decat in multe locatii mult mai selecte. La fel, multi au fost cei care nu au putut sa isi ia banii inapoi pe jetoanele neconsumate.

Esenta acestui eveniment se reduce la faptul ca “Se poate si la noi!!” si acesta este o bulina alba. Se poate sa avem si noi festivaluri in aer liber, unde sa poti experimenta tot ceea ce iti doreste inima, unde sa poti asculta genuri de muzica din ce in ce mai variata, sa poti sa iti delectezi papilele gustative cu esente din cele mai nebanuite, si daca iti doresti mai mult, chiar sa prinzi esenta divinitatii din tine prin tehnici de meditatie si relaxare. Sa speram ca in viitor vom putea scapa de preturile impuse arbitrar si ca se vor gasi metode mai civilizate de a putea ajunge la festival.

Am putut astfel pleca acasa cu sentimentul unui eveniment unic, unde plictiseala si monotonia au fost inlocuite de distractie, de sunete unice, de valuri de energie si de pasiune, de inedit, de placerea de nedescris a prezentului in care nu te mai saturi de ce e in fata ta si in care parca vrei mai mult si mai mult si parca ai da totul din tine numai sa simti ca ceea ce e in fata ta nu se va mai termina vreodata. Iarmaroc, abia astept sa ne revedem!