Aids Bucket - Manifestul barbatului imbracat in straie de femeie

Aseara am fost la o conferinta de presa. Conferinta nu a fost una de presa, nici nu a fost conferinta defapt. A fost mai mult "a performance".

Am fost la MNAC, un loc unde arta contemporana se impleteste cu kitsch-ul megaloman al unui dictator de mult apus. Si se mai impleteste cu ceva si nu neaparat cu arta, ci uneori, si ma bucur cand spun ca doar uneori, cu frustrarile cate unui poponar care a ajuns sa fie mandru pentru ca era tinta scuipaturilor colegilor sai de regiment. Din aceasta frustrare, o continua fuga mai bine zis, s-a nascut arta, ca expresie a conditiei mereu marginalizate a unui homosexual in societatea moderna, care pe de asupra, mai e si bolnav de SIDA. Apoi acuma eu nu stiu ce ziceti voi, dar nimeni nu te pune sa ti-o tragi in cur, daca ma intelegeti ce vreau sa spun.

De asta am avut eu parte aseara, de judecatile de valoare ale unui poponar imbracat in straie femeiesti, cu o aparenta de sani falsi, pantofi cu toc, fusta neagra cu volane, par ondulat si buze facute. Un om care a inceput sa tina o prelegere despre natura profunda a dragostei si a jocurilor de putere ce se ascund in spatele acestui sentiment, asupra continuei manipulari ce exista intre membrii unui cuplu, dar si in plan macro, in societate. Distinsul interlocutor se referea aici la liderii politici, care prin diferite mijloace propagandistice reusesc prin tot felul de artificii sa atraga simpatia alegatorilor, ducand la aparitia unui sentiment autentic de iubire indreptata spre un obiect cu trasaturi total exagerate, deci false. Da, stiu, suna greu, pro-fund, acest subiect, care pana si mie, om intreg si cu totul normal, imi e greu sa il pun in discutie.

Dar nu, acestei minti afectate de o adanca frustrare, aceea a omului constant hulit de societate, tinta dejectiilor venite din partea camarazilor de pluton, un om ce o intreaga viata a trebuit sa fuga, doar pentru a duce o viata normala, practicant frecvent a turismului sexual in tari ca Japonia sau din lumea a treia, aceasta minte s-a gandit ca ne poate da o lectie asupra notiunii de dragoste, de apropiere.

Asta a dorit Terre Thamelitz aka DJ Sprinkles sa faca aseara, sa dea impresia unui om plin de dezinvoltura, aparand in fata noastra in straie femeiesti, cu alura unui om de-asupra tuturor, capabil de a descifra si cele mai intunecate probleme ale firii omenesti, perfect expert in domeniul iubirii.

Nu, domnule Terre Thamelitz, dragostea nu inseamna sa ti-o tragi in cur asa cum doresti si dupa aia sa arunci noroi in societate pentru ca nu te primeste bine, pentru ca pe de-asupra mai esti si bolnav de SIDA. Din cate stiu eu, a fi gay, a te iubi cu cineva, in oricare mod ai alege, este pana la urma o alegere pur personala. A fi dezinvolt nu inseamna deloc sa te duci cu o totala nonsalanta la toaleta femeilor, de parca ai fi apartinut acolo dintotdeauna. Si in niciun caz nu inseamna a arunca pe un ecran mesaje pline de ura impotriva principiului feminin, nu e asa? Caci cum altfel ai vrea sa percepem noi, oamenii de rand si fara prea multa cunoastere, acele desene cu bombe ce tot ieseau din acel vagin ce tot il afisai pe perete?

Atunci, daca urasti femeia asa de mult, de ce te-ai mai obosit sa te imbraci in una, si nici macar nu ai catadicsit sa te imbraci in una sexi, ci tot ca o bibliotecara nefututa ai reusit sa arati, sau mai bine zis ca o profesoara de aia de romana, care s-a maritat cu profesia si sub ochelarii cu lentile dreptunghiulare si puful roz de pe fata, ascunde o natura inca neprihanita. Din nou, nici aici nu ai reusit sa ne pacalesti, fiindca ai fost dat de gol de catre propriile imagini, pe care le-ai expus total inutil timp de aproape 2 ore.

Au fost imagini ce au continut mesaje sexiste, provocatoare, cu transexuali expunandu-si podoabele intime pe post de trufanda, ti-am vazut chipul angelin din tinerete, pe care apoi l-ai tot mazgalit si rupt in bucati plin de ura, am vazut poze, enorm de multe poze din anii 50 cu o serie de amricani ce au initiat un adevarat turism sexual intre America si tarile lumii a treia, tocmai pentru a va putea destrabala mai bine. Caci chiar tu ai spus-o, cu banii pe care ii luai din America, o nimica toata, puteai sa traiesti ca un rege intr-o tara din lumea a treia. Daca ma gandesc la cati pedofili si-au facut veacul pe la noi, si Romania ar fi o tara din lumea a treia pentru voi nu? Si acum, ca ai expus aceste idei, ce-ai vrea, sa te luam in brate? Sa te pupam pe obraz si sa iti intindem bratele si sa te compatimim? Frate, ce iti faci cu mana ta, asa ramane, intelegi? Daca tie iti place sa ti-o tragi in cur, asta nu inseamna ca trebuie sa ne placa la toti si asa ca nu o mai fa pe victima, atata timp cat esti total constient de ceea ce esti!

Aids BU

Intre Fabrica si Arene, a ramas drumul

Vulcanul arunca furios cenusa de cateva zile, nepasator, cand fierbinte, cand cu scantei, in legea lui, in timp ce intreaga lume era paralizata. Paralizate au fost aeroporturile, afaceri de sute de mii de euro, milioane de oameni au ramas prin aeroporturi zile intregi in speranta ca el, marele vulcan se va saturat de scuipat cenusa in stratosfera si totul va reveni la normal. Acum, pe 22 aprile, cand scriu aceste randuri, joi dimineata, totul a inceput sa se miste. Mai precis de ieri au inceput sa se deschida majoritatea aeroporturilor, iar transportul aerian a fost reluat.

Victime ale acestui vulcan din Islanda, aflat la petse 3000 km distanta, am fost si noi, o tara mica. Cum era teoria Bataii aripii de fluture?

Unul dintre efectele imediate asupra industriei muzicale romanesti, si mai diresct asupra starii noastre de bine, a fost faltul ca multe petreceri mult asteptate au trebuit sa functioneze cu rezervele. Asa ca am avut party la Arene fafa Logistics, iar la Fabrica fara 2 dintre mult asteptatii DJ, care erau blocati pe unul dintre aeroporturile din Londra.

Si ce daca a fost eruptia unui vulcan?Noi tot am iesit pe strada, e adevarat, nu chiar atat de multi pe cat am fi iesit daca ar fi venit Logistics, dar nu ne-am putut abitine. A fost interesant, unic, refreshing, dar am si ramas putin cu un gust amar in gura.

Cand am ajuns in Fabrica era ceva lume in fata. Am intrat, partiul era in toi..am facut cateva poze si asa ca am decis ca era timpul sa o iau catre Arene. Era totusi mai multa lume afara parca si parea sa formeze un grup. Printre oameni am vazut silueta cuiva rezemat de zid, inotand in ceva ce parea fi voma. Era o fata de vreo 17 ani, care nu pot spune ca mai avea vreo legatura cu lumea asta, cu ochii dati peste cap iar suvoaie de saliva amestecata cu voma ii curgeau din gura, spasmodic. In scurt timp mi-am dat seama ca multimea din jurul ei, aproximativ 20 de indivizi, nu era acolo pentru a-i acorda vreun ajutor ci mai mult se distra pe seama ei.

La un moment dat am intrebat-o pe prietena ei daca a sunat la salvare, sau macar daca i-a anuntat parintii. Nu am mai asteptat raspunsul si am sunat la salvare, caci era clar ca fata care voma in nestire sprijinita de peretii clubului nu mai stia de mult pe ce lume era. In timp ce vorbeam cu cei de la 112 si eram stransferat de la un departament la altul, am observat ca mai era cineva care vorbea cu cei de la Salvare. Era un tip cam de varsta mea. M+am bucurat ca nu eram singurul care isi dadea seama de starea in care se afla saraca fata.

Am rugat-o pe perietena ei sa ii anunte parintii, sa vina sa o ia de acolo. Am fost surprins sa o aud ca nu vrea, ca va astepta mai intai salvarea si abia dupa ce o vor examina medicii, abia dupa aceea o va suna pe mama ei. Nu mi-a venit sa cred. Nu a vrut sa spuna nici ce a baut fata, doar ca a baut o jumatate de pahar de vodca. Nu stiu cum vi se pare, dar in niciun caz nu intri in coma alcoolica dintr-un pahar de vodca. Am insistat din nou, si apoi in mod repetat ca sa ii sune pe parintii fetei. Abia dupa vreo 20 de minute de insistente, timp in care nici salvarea nu a venit, ea a acceptat sa ii sune pe parintii fetei, sa le spuna in ce stare era.

Intre timp, a inceput si lumea sa se motiveze sa vada ce era cu fata, mai mult la gura noastra care ne tot certam pe seama ei. Un baiat s-a asezat in fata ei, a spalat-o putin pe fata, si a mutat-o mai incolo. Trecusera deja aproape 40 de minute si salvarea inca nu venise. Incetul cu incetul fata isi revenea, dar din cand in cand mai lasa ca suvoaie de saliva groasa amestecata cu voma. Un baiat a mai dat un telefon la salvare si a aflat ca aceasta era pe drum. Cineva s-a dus la bar si a adus niste felii de lamaie.

A venit si mama ei intr-un taxi. O femeie la vreo 40 de ani, simpla, dar se vedea pe fata ei ca era ingrijorata. Atata timp cat mama ei era deja acolo, nu mai avea ce sa i se intample rau. Am plecat catre Arene, unde urma sa nu ii ascult pe cei de la Logistics.